Despre creaturi înspăimântătoare, familie, acţiune şi altele - Gwoemul

Fiindcă tot am amintit de filmele de groază, vă recomandăm unul. Începe ca orice producţie de gen care se respectă - una americană de prin anii '50, când cu paranoia tehnologică, să ne înţelegem: într-un laborator secret (american, evident, că se poartă) un savant îşi obligă, în ciuda protestelor, subordonatul coreean să verse numeroase sticle de formaldehidă în chiuvetă, pe motiv că sunt murdare şi, deci, îl deranjează. De aici, firesc, începe dezastrul, căci aşa cum prezicea umilul angajat, deşeurile (toxice) ajung în râul Han şi nimic bun nu poate urma.

Pe ecranele noastre vin rareori filme non-hollywodiene. Cu atât mai puţin coreene. Şi chiar mai rar unele aparent atât de îndatorate unui gen cinematografic privit de obicei ca minor. E drept, regizorul Bong Joon-ho a impresionat cu mai vechea istorie adolescentină şi misterios/ bolnavă Memories of Murder (2003), prezentată şi la noi într-un festival de film asiatic. Iar acest Gwoemul/ Monstrul a fost selectat anul trecut în festivalul de la Cannes, în cadrul Quinzaine des Réalisateurs, de unde a plecat fără premii, dar lăsând în urmă o trenă de cronici extatice. Ceea ce ar trebui să funcţioneze ca o recomandare. Nu că filmul are avea nevoie de aşa ceva. E făcut cu asemenea poftă, pricepere şi meşteşug încât le dă clasă super-producţiilor (cu bugete de 10 ori mai mari) de peste ocean. Şi are mai multă imaginaţie decât o să vedeţi în mai toată jalnica ofertă de thrillere şi orori a anului (The Reaping, Premonition, The Grudge II, Hostel II etc.). Primele 20 de minute sunt cinema la superlativ, unul dintre cele mai bune şi dense începuturi de care am avut parte în ultimii ani. De la rău-prevestitoarea scenă din laborator la găsirea şi scăparea unui mormoloc mutant de către nişte pescari în apele râului Han, o sinucidere precedată de o vedenie întunecată şi lungile momente de acalmie dinaintea primei apariţii a monstrului pentru a răpi şi consuma paşnicii cetăţeni ce se plimbă sau îşi văd de treabă pe mal. Căci monstrul din titlu nu e ascuns, ci revelat în întreaga-i oribilă splendoare hămesită de oameni încă de la început. Şi, credeţi-ne, aveţi ce vedea! Pentru că de efectele speciale - cel puţin spectaculoase - s-au ocupat chiar americanii (!) de la The Orphanage Inc., responsabili şi pentru Vanilla Sky, Hellboy, ultimul Harry Potter sau episoadele 2 şi 3 ale Pirates of the Caribbean. Mai mult nu ar trebui spus despre această bijuterie venită tocmai din Extremul Orient, ci doar că dincolo de povestea de groază există, pe lângă deja amintitele accente politice, o autentică dramă de familie cum rareori le reuşeşte unor filme cu mult mai mari pretenţii, scene de acţiune care te ţin lipit în scaun, cu sufletul la gură şi o tristeţe mai subtilă decât aţi putea bănui. Savuraţi-le pe toate cum se cuvine, în sala de cinema.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.