Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Cvartet pentru o lavalieră

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ziua a treia: Numitorul comun al singurătăţilor noastre - Cvartet pentru o lavalieră


Gina Şerbănescu

aprilie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un jurnal cu trei pagini
Inspirat de Cvartet pentru o lavalieră

Ziua a treia: Numitorul comun al singurătăţilor noastre
Poate că aşa e, mă gândesc, poate că nu e doar o teorie...

Poate că spaţiul obiectiv chiar e o iluzie, poate că ceea ce numim spaţiu nu e decât un instrument lăuntric constitutiv nouă, un mijloc prin care ne organizăm lumea...

A treia zi a Cvartetului... îmi aduce aproape o singurătate congenitală...

E a treia zi a celor trei singurătăţi captive într-un spaţiu care nici măcar nu sunt convinsă că nu poate fi pus la îndoială ca existent... Ştiu, cuvintele care îşi propun să închege un discurs obiectiv frizează cruzimea... Copiii aceia captivi acolo au, probabil, sentimentul unui surplus de existenţă. Pentru ei, cu siguranţă acest tip de spaţiu există în mod brutal... Dar... dacă ar fi doar o cabină oarecare în care sunt închişi trei oameni... de unde atâta loc?

Singurătate fără vreun remediu obiectiv...

Singurătatea gândului ce îşi face loc printre discursurile lăuntrice ale celorlalţi doi...

Singurătatea picăturilor de sudoare gravând pe ziduri şi piele indescifrabile litere din poveşti anonime...

Singurătatea fumului de ţigară a cărui prezenţă concurează cu lipsa aerului...

Trei singurătăţi unite în incredibila putinţă de a respira... Asta să fie oare? Dorinţa şi putinţa de a respira, într-un spaţiu atât de... fragil ca tip de existenţă?

Nu ştiu, nu mai ştiu... Cred că primul impuls a fost corect, că prima revelaţie pe care am avut-o, legată de mesajul intim a acestei creaţii, nu a fost departe de adevăr... Cu uşile închise... Infernul ca eternă convieţuire cu ceilalţi la fel de singuri ca tine în condiţia lor imposibil de încondeiat altfel decât este...

Ani la rând am fost urmărită interior de piesa Cu uşile închise a lui Jean Paul Sartre... Pe Sartre nu l-am iubit niciodată în calitatea lui de filosof, dar l-am admirat până la revoltă în postura lui de dramaturg...

"Infernul sunt ceilalţi!"... Ceilalţi dinăuntru şi dinafară...

Evidenţa se impune ca infailibilă numai atunci când cineva are inspiraţia să o scoată din adâncurile unde nu poţi ajunge dacă nu ai o tehnică, bine pusă la punct, a metafizicii respiraţiei... Ce să zic, Vava? L-ai fi ofticat teribil pe Sartre; tocmai el care ştia tot ce mişcă în relaţie cu fiinţa şi neantul, să nu se prindă că infernul perfect pentru condiţia existenţialistă este dat de un mediu claustrofobic în care singurătatea celorlalţi îţi urlă în sânge?... Tocmai lui să nu îi treacă prin cap că în tipul de infern care nu mai are de mult drept contrapunct un cer obiectiv, uşile se închid pe dinăuntru, iar paznicul de la uşa infernului sunt privirile celorlalţi?

Cum de nu s-a gândit Sartre că infernul poate avea configuraţia unei cabine, în care timpul nu mai există ca durată, ci ca mediu al torturii, în care singurătatea de esenţă a celorlalţi este, ca şi singurătatea fiecăruia dintre noi, singurul mijloc real de penitenţă?

Da, în această a treia zi am resimţit singurătăţile, fiecare gest nu era altceva decât o silabă dintr-un discurs despre singurătatea de fond a fiecăruia dintre noi, captiv voluntar în iluzia unui spaţiu în care pretindem că ne mişcăm în voie...

Şi totuşi... dacă totul nu ar fi decât o juxtapunere de singurătăţi, lumea s-ar fărâmiţa ca un miez de pâine nelegat... Ceva trebuie să ţină laolaltă aceste singurătăţi...

Merci, Julien! Sunetul a funcţionat ca numitor comun al celor trei singurătăţi, ca principiu metafizic de osmoză...

Sunetul nu mai năştea corpuri, el ţinea laolaltă încheieturile lumii clădite din cărămizi de singurătate.

Aţi aflat cumva, acum că aţi fost paznici la uşa infernului? În universul fiecăruia dintre voi, care e numitorul comun al singurătăţilor voastre?


Date tehnice:
Nume: Cvartet pentru o lavalieră
Coregrafie: Vava Ştefănescu
Cu: Carmen Coţofană, Mihaela Dancs, Adrian Stoian (dansatori), Julien Trambouze (artist sonor)
Spectacole: 10, 11, 12 aprilie 2008, la MNAC, ora 19:30, urmate de o altă serie de spectacole în Galeria Una, la o dată care va fi anunţată ulterior. Apoi se va mai juca în funcţie de găsirea unor noi finanţări.
Cost spectacol suplimentar: 500-1.000 de euro.


PS: Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii despre acest spectacol sau să vă oferiţi sprijinul, puteţi contacta realizatorii spectacolului la lavaliera@liternet.ro.



Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.



 Toate articolele despre Cvartet pentru o lavalieră


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Gina Şerbănescu


Alte articole

 Privirea din afară - Piesă cu responsabilitate limitată şi Cvartet pentru o lavalieră, Cristina Modreanu
 Galerie foto - Cvartet pentru o lavalieră, Dani Ioniţă
 O fenomenologie a claustrării - Cvartet pentru o lavalieră , Beatrice Lăpădat
 Cvartet pentru o lavalieră, invitat la Centrul de Introspecţie Vizuală, Comunicat de presă
 Ultima reprezentaţie din 2009 - Cvartet pentru o lavalieră, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Cvartet pentru o lavalieră


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer