Îmi plac filmele horror bine făcute. Care pornesc de la o idee bună şi o urmăresc cu atenţie, fără a se pierde în detalii mai puţin importante ce ţin de monştri sau cine ştie ce creaturi care apar doar ca să stârnească suspine femeieşti în miez de noapte. Iar El orfanato face parte din categoria filmelor horror bine făcute.
O femeie crescută într-un orfelinat îşi aduce soţul şi băiatul adoptat (şi bolnav de SIDA) în locul în care a copilărit. Fostul orfelinat devine astfel casa lor iar planurile Laurei sunt să reînvie trecutul şi să aducă alţi câţiva copii fără părinţi să crească alături de familia ei. Numai că ororile petrecute în trecut îşi pun amprenta asupra prezentului: micuţul Simon începe să comunice cu 5 prieteni invizibili care sunt, de fapt, 5 copii ce au murit cândva în orfelinat, ucişi de una dintre îngrijitoare. Dispariţia subită a lui Simon o face pe Laura să scormonească istorii uitate în încercarea disperată de a-şi recupera fiul.
Nu ştiu dacă faptul că Guillermo del Toro (regizorul apreciatului El laberinto del fauno) apare în calitate de producător are o influenţă hotărâtoare, însă povestea e legată, scenariul e coerent şi incitant iar atmosfera suficient de apăsătoare cât să te ţină cu ştecherul în priză pe tot parcursul filmului.
(patru stele)