"
Heavy boots of lead/Fills his victims full of dread
Running as fast as they can/Iron man lives again!"
(Black Sabbath -
Iron Man, 1970)
Primul film Marvel finanţat integral de compania de benzi desenate şi primul
blockbuster al verii 2008, e totodată un succes uriaş de public şi critică (se vede că era şi o foame de aşa ceva, anul trecut filmele cu
super-eroi tot de la Marvel au fost
Ghost Rider,
Spider-man 3 şi
Fantastic Four: Rise of the Silver Surfer, adică mai mult decît nesatisfăcătoare).
Iron Man / Omul de fier (tradus
Omul de oţel, de ce,
n-au vrut
să-l confunde cu filmul lui Wajda
Czlowiek z zelaza din 1981?), e ca un "
martini extra dry şi cu multe măsline" (cum vrea Gwyneth Paltrow adică Pepper Potts în film), o treime
Robocop, alta
Batman Begins (poveste despre originea eroului, la fel ca
Spider-man), şi una din
Transformers. Tony Stark, eroul Marvel creat în 1963 cu aluzii la războiul rece şi Vietnam a fost inspirat de Howard Hughes, el este un miliardar excentric şi
technofreak care nu are nici o superputere în afara costumului de metal. Iar Robert Downey,
chapeau,
şi-a găsit bine registrul, pe cît de arogant ar fi fost Tom Cruise (alegerea iniţială) şi bine că
şi-a luat Nicolas Cage (opţiunea doi)
Ghost Rider (stai pe moto!!!), Downey aduce credibilitate şi stil personajului, un soi de
auto-ironie şi exaltare nebunească. Jeff Bridges, chel şi cu barba albă, ca un soi de Moise nebun, este un nou venit în galeria de
bad guys cabotini, e amuzant
să-l vezi pe Dudele Lebowski
duelîndu-se cu cel mai faimos
ex-junkie, dă o nuanţă suprarealistă conceptului
Iron Man.
Regizorul Jon Favreau e şi el o opţiune excentrică, de formaţie actor (apare şi aici ca şofer şi bodyguard al lui Stark),
şi-a început cariera cu film independent (
Swingers, ca scenarist şi producător,
Made, ca scenarist, producător şi regizor), apoi a făcut
Elf şi
Zathura (!) Filmul e permis la ei de la 13 ani, dacă ar fi fost R ar fi fost şi mai bine, actualizarea cu Afganistanul şi racheta Jericho dă o nuanţă de imediat.
Punct forte la propriu,
score-ul lui Ramin Djawadi. Sound power rock pe tiparul
Mission: Impossible 2, şi
300, seamănă cel mai mult cu muzica la
Ghosts of Mars al lui Carpenter. La chitară solo Tom Morello de la Rage Against the Machine (apare şi ca unul din arabii răi).
În fine, nici un film care începe cu AC/DC (
Back in Black) şi se termină cu Black Sabbath (
Iron Man), nu poate fi prost. Şi cred că
Iron Man 2, anunţat deja pentru 2010, va fi mai bun ca primul!!!
(trei stele din cinci)
P.S.: Staţi în sală pentru a vedea scena de după generic! Asta dacă cinematograful
nu-l opreşte imediat, după cum au prostul obicei (mesaj către CinemaPro)!