Ar trebui făcut un sondaj de genul: "Când intri
într-un cazinou, la ce masă eşti tentat
să-ţi rişti averea? Ruletă? Blackjack? Poker?". Nu sunt convins că răspunsurile ar "migra" în mod covârşitor către una dintre variante, fiindcă fiecare are "nurii" ei şi prin urmare fanii ei. Dar sunt convins de un lucru: jocul de
blackjack - sau
21 cum îl ştim din copilărie - are o fascinaţie aparte, ca o femeie frumoasă care zâmbeşte misterios în colţul gurii şi te cheamă în separeu pentru un pahar.
Regizorul australian Robert Luketic, sedus la rândul lui de acest joc, a făcut un film după un fapt real. Câţiva studenţi eminenţi de la Harvard, abil conduşi din umbră de un profesor
de-al lor, merg în Las Vegas unde câştigă munţi de dolari punând în aplicare un abil plan de "numărare" a cărţilor în jocul de
blackjack. Nimic în afara legii, doar un algoritm complicat şi o cooperare perfectă (şi secretă) în interiorul cazinoului. Numai că Vegasul are propriile reguli (şi camere video), aşa că în cele din urmă totul e dat în vileag.
Un film aparent simpatic şi inteligent, un fel de
Ocean's Eleven al jocului de cărţi, cu un Kevin Spacey (profesorul) relaxat şi dur în acelaşi timp şi cu un Jim Sturgess (genialul) care îşi urmează îndeaproape mentorul. Finalul e întors în cel mai pur
happy-end american
(mă-ndoiesc că el urmează povestea reală) şi toată lumea rămâne cu senzaţia că lucrurile în viaţă pot fi mai simple ca sorbitul unui cocktail pe o plajă din Caraibe.