Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2008

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Variaţiunile Enigma de Edward Elgar


Marcel Frandeş

iunie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La sala Ateneului Român, joi 19 iunie 2008, Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii "George Enescu", aflate sub bagheta lui Jin Wang, au interpretat Intermezzo, arie şi cor din opera Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, solistă Iulia Artamanov, Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în do minor, op. 18 de Serghei Rahmaninov, solist Daniel Goiţi şi Variaţiunile pe o temă originală, op. 36 «Enigma» de William Edward Elgar. Corul a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner.

Un program interesant, învăluit de suflul romantismului muzical a încântat numerosul public, prin lucrări alese cu mult rafinament şi interpretate cu efervescenţă şi ingenuă minunare de frumos.

Dirijorul chinez Jin Wang îşi dăruieşte ştiinţa şi talentul său muzical cu mare sinceritate. Este o prezenţă foarte agreabilă. El cere artiştilor interpreţi, nu comandă. Sugerează gestual stări cu o fracţiune de secundă înainte de atac.

Jin Wang a studiat la Academia de Muzică din Viena cu Leopold Hager, apoi cu Vaclav Neumann, Zubin Mehta şi Leonard Bernstein. A câştigat mari competiţii internaţionale precum "Primăvara la Praga", "Arturo Toscanini" şi "Nikolai Malkov". A dirijat peste 80 de orchestre din Europa (din Oslo, Berlin, Helsinki, Göteborg, Liverpool, Bergen, Austria, Elveţia, Italia) şi Asia (Taiwan, Tokio, Singapore, Seul). Din 2003 este angajat ca Prim Director Muzical al Operei Comice din Berlin. Jin Wang este prim dirijor invitat al "Janacek Philharmony" şi al Orchestrei simfonice a Societăţii Române de Radiodifuziune.

În deschiderea concertului, un imens aparat vocal-simfonic a interpretat Intermezzo, arie şi cor din opera Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni. Soprana Iulia Artamanov a cântat cu timbrul ei strălucitor, redând cu subtilitate atmosfera veristă. În general, ansamblul coral a cântat cu omogenitate, însă anumite imperfecţiuni de intonaţie (tenorii) au fost dezvăluite de acordurile cântate de orgă. De asemenea, partida contrabaşilor, pe alocuri, a avut intervenţii neclare.

În Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în do minor de Serghei Rahmaninov, pianistul Daniel Goiţi a cântat într-un stil romantic autentic. Artistul îmbină avântul cu o cerebralitate bine topită în discursul muzical. Stăpânind cu dezinvoltură toată claviatura pianului, Daniel Goiţi parcurge armonii, timbralităţi şi ritmuri dominate de exuberanţă, inducând valuri sonore. El intuieşte perfect caracterul simfonic al scriiturii. Ascultându-l, te răvăşesc culori nebănuite ce vibrează în spaţiul tău interior. În partea mediană a concertului, Adagio sostenuto, pianistul plăsmuia contururi selenare, căci mersul melodic izoritmic se asemăna aici cu cel în triolete din Sonata Lunii de Ludwig van Beethoven. Solo-ul de clarinet a sunat emoţionant prin calitatea lui timbrală, prin frazarea elegantă şi forţă a comunicării. La cererea publicului, Daniel Goiţi a cântat Passacaglia de Sigismund Toduţă.

Variaţiunile pe o temă originală, op. 36 «Enigma» de William Edward Elgar, compuse între 1898 şi 1899, prezintă o suită de 14 portrete muzicale ale prietenilor compozitorului (cei mai mulţi dintre ei, fiind trecuţi în partitură doar cu iniţialele lor, spre a nu fi deconspiraţi: C.A.E., H.D.S.-P., R.B.T., W.M.B., R.P.A., Ysobel, Troyte, W.N., Nimrod, Dorabella, G.R:S., B.G.N., ***, E.D.U.). Se pare că Nimrod era însuşi compozitorul, iar Caroline Alice Elgar - prima variaţiune - soţia lui.

Într-adevăr, interpretarea dată de dirijorul Jin Wang a realizat imagini muzicale foarte bine personalizate (extravertitul, bonomul, interiorizatul, înduioşătorul). O muzică tumultoasă, unde orchestraţia susţinută de acordurile şi pedalele orgii invadează toate registrele într-un mod armonios, având tensiuni urmate de aşezări tipic romantice. Remarcabil au sunat solo-urile de violă şi cel de violoncel. Efectele percutante ale timpanului s-au remarcat prin gradarea fermă a intensităţilor.

Am ascultat încă un concert, conţinând lucrări de mare dificultate, cu mare succes la public.



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2008


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Concertul aniversar al Filarmonicii George Enescu - 140 de ani de existenţă, Marcel Frandeş
 Cu bastonul prin Bucureştiul muzical, Florian F. Baiculescu
 Orchestra barocă a Uniunii Europene la Bucureşti, Marcel Frandeş
 Jazz. Succese româneşti, Alexandru Şipa
 Dan Grigore, Dominique Merlet, Alexandru Tomescu, Florian F. Baiculescu
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2008


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer