Despre dragoste şi etichete - Sex and the City: The Movie

Să începem cu un truism... Multor femei le place Sex and the City - atât serialul mega-hit produs de HBO timp de 6 sezoane (1998-2004), cât şi filmul care reia acum, la 4 ani de la ultimul episod voios-nuntit, aventurile celor 4 tipe independente, rele de gură şi devenite demult fashion icons - inchizitiva jurnalistă Carrie (Sarah Jessica Parker), hedonista Samantha (Kim Cattrall), cumintea Charlotte (Kristin Davis) şi voluntara Miranda (Cynthia Nixon). În timp ce mulţi bărbaţi - de mai toate vârstele şi gradele de inteligenţă şi cultură - arborează un dispreţ visceral şi suveran. E suficient să citeşti inclusiv cronicile americane ale filmului, o revărsare majoritar necontrolată de umori ce frizează adesea ura, concentrându-se în special pe linşatul Sarei Jessica Parker, niciodată o frumuseţe convenţională, căreia i se reproşează mai ales, cu o acerbie demnă de o cauză mai bună, look-ul de la 43 de ani şi că îndrăzneşte să poarte încă fuste mini. Vi se pare o glumă?! Daţi un scurt search pe Google şi mai vorbim.

Căci discuţia despre mostra de entertainment nu foarte subtil ori intelectual care e Sex and the City: The Movie, dar infinit mai puţin nociv şi insultător decât pletora de blockbustere (sensibil mai) machiste care împânzesc marile ecrane vara, se învârte preponderent nu în jurul calităţilor cinematografice ale realizării, ci tocmai al aspectului eroinelor şi, deopotrivă, a efectelor devastatoare pe care atitudinea acestora - în materie de sex şi haine totodată - le are asupra suratelor feminine. Şi sincer acum, câte asemenea răutăţi s-au îndreptat vreodată spre actorii bine trecuţi de prima (şi a doua) tinereţe prezentaţi ca eroi de acţiune şi cuplaţi de imaginaţia compensatoare a tot soiul de masculi frustraţi cu individe mult mai june şi decorative?! Iar dacă într-o cultură încă profund patriarhal-misogină ca România aşa ceva ar fi fost de aşteptat, în teoretic mai evoluata Americă... Ceea ce credem că nu face decât să recunoască - indirect, dar nu mai puţin ferm - incredibilul fenomen reprezentat de Sex and the City şi influenţa sa spărgătoare de tabuuri şi (asta e!) feministă.

Dar destul cu toate astea! Sex and the City: The Movie nu e vreo mare realizare, dar e o plăcere. Uşurel pe alocuri dacă îl compari cu multe dintre episoadele de-a dreptul revoluţionare în abordarea fără fasoane şi ipocrizie a aspectelor mai puţin luminoase (şi luminate) ale sexualităţii contemporane. Dar cu nimic mai puţin vioi şi impertinent şi savurabil prin asta. Şi fără să se dea înapoi, cu tot glitz-ul dat de numeroasele etichete ce ţin (deh, renumele) de un veritabil best of (sau who's who) ale celor mai mari, tari, şic, fabuloase nume din domeniul modei, de la a panorama sincer destule dintre amărăciunile şi dezastrele maturităţii feminine, oricît de glamorous ar fi aceasta.

N-are rost să inventariem acum meniul de întîmplări şi probleme care le ies în cale celor 4 doamne deja sărite de prima tinereţe şi demonstrînd din plin că există viaţă şi după 40, oricît ar vrea Hollywood-ul să ne convingă, în genere, de contrariu. De la egoisme, nevoia de redefinire ori reconectare cu ceea ce eşti mai curînd decît ceea ce miile de etichete (din nou!) s-au străduit să te facă să vrei să fii - sau să crezi că ar trebui. Şi merită aplaudată perspectiva asta feminină, dar ne-edulcorată care are tăria - şi inteligenţa - să privească în faţă femeile trecute bine de vîrsta considerată în cinicul ev hiper-consumerist actual viabilă şi vandabilă. Mai ales că e teribil de reconfortant să le priveşti pe respectivele doamne, în frunte cu Sarah Jessica Parker, care arată (şi nu doar se îmbracă) extrem de bine, departe de clişeele şi stereotipurile venite tocmai din... revistele de modă. Ca şi de "frumuseţile" ştanţate, impersonale şi botoxate ce îşi fac veacul prin atîtea filme pentru "băieţi".

Să salutăm, aşadar, Sex and the City: The Movie - un film făcut (şi) pentru distracţia - jubilatoare - a populaţiei feminine; mai ales a aceleia care nu vibrează lăcrămos la dulcegăriile penibile pe care acelaşi (macho) Hollywood încearcă să i le vîre pe gît de obicei sub label-uri precum "comedie romantică".

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.