Bine (v-)aţi revenit - REM: Accelerate

Michael Stipe are 48 de ani, Peter Buck, 51, iar Mike Mills - 49. REM cîntă de 28 de ani şi după splendidul şi alienatul New Adventures in Hi-Fi (1996) ce a coincis cu plecarea minţii celei mai pop-orientate a trupei, tobarul Bill Berry, s-au îndepărtat de statutul de regi ai alternativului, afundîndu-se progresiv într-un deşert tot mai acustic-soporific-anestezia(n)t. "Everybody here, comes from somewhere / That they would just as soon forget and disguise" spune din start single-ul ce a precedat al 14-lea album, Supernatural Superserious, antemică şi ultra-adictivă evocare a coşmarului inadecvării adolescentine; şi descrierea părea să li se potrivească de minune.

Surprinzător sau nu, Accelerate, titlu impecabil pentru un disc frenetic de doar 34 de minute, îi găseşte parcă întineriţi şi decişi să urmeze îndemnul din acelaşi single - enjoy yourself with no regrets. De la deschiderea furtunoasă cu Living Well Is the Best Revenge, în care e deja evidentă resurecţia chitarei inconfundabile a lui Peter Buck, după un deceniu de moleşeală, pînă la coda neastîmpărat / ironică I'm Gonna DJ (at the end of the world!), trecînd prin sinceritatea dezarmant-autobiografică din Hollow Man şi lirica protestatară de rigoare ce caracterizează majoritatea pieselor, fie că se referă la Katrina (Houston), Bush (Man-Sized Wreath) sau degringolada americană contemporană de pe fronturile de acasă şi de aiurea - Until the Day Is Done, Sing for the Submarine, Horse to Water.





Muzical, cu tot concursul lui Garrett "Jacknife" Lee (obişnuit al U2, care n-a reuşit, însă, aici să le aseptizeze bombastic sound-ul precum al irlandezilor), Accelerate evocă patima şi urgenţa de pe Document, armoniile de o melodicitate ucigătoare ale Out of Time / Automatic for the People, furia punk&distorsionarea Monster-ului şi sensibilitatea pop denaturată şi pluri-reverberată din New Adventures in Hi-Fi. Şi mi se pare firesc să nu îi compari decît cu ei înşişi, catalogul lor e suficient de consistent, influent şi relevant pentru ca orice alt termen de raportare să pară deplasat.

Accelerate e atît de bun, simplu, visceral şi înflăcărat încît, dincolo de nevoia de a-l reasculta instantaneu, îţi vine să îi iei pe cei 3 REMi (secondaţi de percuţionistul Bill Rieflin, ex-Ministry), să îi strîngi în braţe şi să le strigi "bine (v-)aţi revenit". Dacă v-au plăcut cîndva, e timpul să-i regăsiţi; iar dacă nu - acum e momentul perfect să începeţi. Cum am spus, Stipe are 48 de ani, iar Buck şi Mills tot pe acolo. Dar zău dacă asta se simte sau contează vreo clipă.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.