Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Big Stan

Violul la bărbaţi - Big Stan


Alex. Leo Şerban

Libertatea, iulie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cu Big Stan, Rob Schneider face un pas mic spre regia de film, dar unul mare către/pentru el însuşi.

Schneider este actorul diminutiv, direct proporţional cu talentul, care a jucat în enşpe comedii tembele pe care le-aţi văzut şi le-aţi uitat instantaneu. Acum, Schneider a ajuns la concluzia că poate să regizeze şi un film - tot comedie, la fel de tembel(ă), dar care, într-un mod miraculos aproape, reuşeşte să binedispună cum nu au făcut-o celelalte...

Stan Numaiştiucum, aşadar, este un escroc mărunt, care s-a ridicat de jos şi a ajuns sus, pus în faţa perspectivei de a lăsa nevastă sexy, vilă şi Lamborghini pentru a petrece de la 3 la 5 ani la mititica. Cum avocatul cu perucă pe care-l angajase nu-l rezolvă, Stan se vede confruntat cu cea mai mare spaimă pe care un bărbat scund şi plăpînd o poate avea, odată intrat în puşcărie: 1. să fie bătut, şi 2. să fie violat. Pentru prima problemă, soluţia pare a fi David Carradine - (Kill) Bill din filmul omonim -, care coboară din Tarantino şi intră în Schneider ca o promoţie la sfert de preţ. Personajul lui Carradine, care fumează nonstop, îl iniţiază pe Stan în artele marţiale, dar şi într-un soi de filozofie dubioasă (parte "new age", parte nouvelle cuisine) care presupune să mănînci scorpioni vii la micul dejun. Pentru a doua, soluţia e tot soţia, plecînd de la principiul: dacă tot e să fie violat, măcar să fie - mai întîi - de ea. În patul conjugal. Cu un dildo.

Schneider nu cruţă spectatorului nimic din ce a făcut "gloria" filmelor sale anterioare, ba mai bagă şi de la el: cu siguranţă, acesta nu este un film pentru cei cu stomacul sensibil! Dar, odată ajuns la puşcărie, Stan este liber, în fine, să aplice ce a învăţat. Devine, din prima, liderul acelei comunităţi amestecate, instituind un cod moral pe care niciunul dintre recalcitranţi nu se gîndeşte să-l conteste - de frică să n-o ia pe coajă. Şi totul se termină cu bine, într-un final destul de savuros care dă fiecăruia ce merită.

Cu acest film "de autor", Rob Schneider se dezvăluie în ce are mai vulnerabil: este un masochist compulsiv, dublat de un avorton complexat, pentru care filmele în care joacă sînt forme de terapie. Big Stan este, deci, filmul lui; "marele" - pentru compensaţie, şi "Stan" - pentru că trebuia să poarte un nume. Şi nu putea să-i spună tot "Rob"...



 Toate articolele despre Big Stan

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Marele Stan şi micile lui frustrări (erotice) - Big Stan, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer