(Super)eroi au fost, (Super)eroi sunt încă - Hancock

Vorbeam cu un prieten după ce am văzut Hancock şi ne-am prins de ce au americanii super-eroi, pentru că au zgîrie-nori. Iar românii nu au, pentru că oricum n-ar avea pe ce clădiri să se avînte. Unde să-şi întindă Spiderman pînza? Dacă ar încerca Batman să se dea huţa printre clădiri, nu şi-ar rupe fundul? De pe Intercontinental la Motoare şi apoi, poc, în stradă. Dar acum de cînd cu expansiunea arhitectonică (cel puţin în Bucureşti, unde zgîrie-nori veritabili ameninţă clădirile pigmee, şi planul -!?- de urbanism măreşte pericolul de moloz pe cap de locuitor în caz de cutremur), ar putea să apară. Şi atunci n-am putea să-l chemăm pe John Hancock (un fel de Ion Cocoş) să ne salveze de sub dărîmături? Probabil nici pe el şi nici companiile de asigurări. Pentru români super-eroii sunt poate super-fotbaliştii (cînd dau vreun gol). Şi super-hoţii (ştiţi şi voi care, cei care dau sigur gol) şi eventual super-poliţistul care a făcut-o dispărută pe Elodia.

Acum la cinema e altceva, plin de super-eroi, puzderie, inflaţie, mai ales odată ce o ia temperatura razna. Pentru că super-eroilor se pare că le place vara. Le dă bine la cota de popularitate, pardon, de box-office. Acum pe ecrane sunt multe feluri şi tipuri, unii mai disfuncţionali şi alcoolişti (Hancock), alţii transformaţi în oameni obişnuiţi, dar care au abilitatea specială de a îndoi gloanţele (Wanted). Asta după ce băiatul care se face monstru verde dacă-l enervezi (Hulk) şi milionarul în armură de oţel (Iron Man) au impresionat mai puţin box office-ul autohton decît Sexul orăşenesc (Sex and the City).

Acum Hancock putea fi un film bun dacă nu-l transformau într-o prostie imensă. De la Will Smith, super-eroul disfuncţional (alcoolic, depresiv şi deprimat şi pe deasupra şi afemeiat), cinic şi sarcastic, care trebuie să facă echipă cu un PR (Jason Bateman din sitcomul Arrested Development) pentru a se reabilita şi care face cu ochiul nevestei blonde a acestuia (Charlize Theron), filmul se schimbă total la jumate şi se ajunge la un comp(l)ot cosmic. Ca orice film cu Will Smith, e un vehicul pentru el (coprodus fireşte şi de el), menit să-l facă să se simtă bine pe spectatorul venit să-l vadă pe cel mai tare super-star al planetei (Tom Cruise s-a ras pe bot de cînd a sărit pe divan, iar Brad e ocupat cu Angelina). Michael Mann producător (ruşine, mai ales că face şi un cameo) şi regizor Peter Berg, protejatul său (The Kingdom), care în continuare crede că, dacă filmează rapid şi mişcat, asta va da senzaţia de imediat şi realist. Am auzit că scenariul original, Tonight He Comes, a stat mai bine de o decadă pe bară la Hollywood. Sunt sigur că schimbarea de la mijlocul filmului e un adaos ulterior, pentru care cu toţii s-au simţit mai inteligenţi şi mîndri că au ridicat bugetul de efecte speciale încă o dată pe atît. Noroc că mai sunt de venit Batman şi Hellboy. Ar fi cazul să-i facă fundul arşice lui John "asshole" Hancock, doar pentru că s-a legat de costumele colegilor lor.

(Două stele din cinci)


Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.