Libertatea / august 2008
Filmul italian trăieşte un moment extraordinar (de vreo 2-3 ani încoace), iar palmaresul ultimei ediţii a festivalului de la Cannes a consfinţit această realitate: două dintre premii s-au dus spre producţii italieneşti. Mio fratello è figlio unico / Fratele meu e fiu unic al lui Daniele Luchetti ("Fratele meu e singur la părinţi" ar fi fost o traducere mai bună) a fost prezentat anul trecut, tot la Cannes, în secţiunea paralelă, iar în România, la festivalul "Anonimul". Nu rataţi acest film fermecător, plin de o căldură foarte meridională, care vorbeşte despre tinereţe, iubire, familie, politică şi alte lucruri serioase cu o admirabilă libertate de ton - şi fără urmă de gravitate!

Este povestea (ecranizare a unui roman) a doi fraţi, Manrico şi Accio, care se ceartă tot timpul. Manrico, fratele mai mare, devine comunist, aşa că celui mic nu-i rămîne decît "soluţia" aderării la un partid fascist. Familia este muncitorească, deci nevoiaşă (sîntem în anii '60), fiul mai mare este preferatul familiei (şi al fetelor din cartier), în timp ce mezinul încasează palmele tuturor. Face prostii una după alta, fuge de-acasă, dar în toată această răzvrătire copilărească există nu doar ingenuitatea specifică vîrstei, ci şi germenii unei maturizări "din mers", care se face prin şocuri şi salturi. Spre final, cînd angajarea unuia sfîrşeşte tragic, fratele mai mic se salvează - şi salvează întreaga familie - prin cîteva decizii care nu puteau fi luate decît de un matur responsabil ce şi-a păstrat inima de copil. Este un final admirabil, ironic-miraculos în buna tradiţie a comediilor italieneşti.

Actorii sînt formidabili, de la mama excedată de griji (Angela Finocchiaro) la soţia fascistului (Anna Bonaiuto) şi pînă la cei doi interpreţi ai rolurilor principale - Riccardo Scamarccio (frumos şi vijelios ca un erou romantic) şi Elio Germano (care este marea revelaţie a acestui film). Mio fratello è figlio unico reuşeşte cu brio acolo unde celălalt film european al acestei veri (Auf der anderen Seite al turco-germanului Fatih Akin) eşua calm: în a fi antrenant şi subtil...

Regia: Daniele Luchetti Cu: Elio Germano, Riccardo Scamarcio, Angela Finocchiaro, Anna Bonaiuto, Luca Zingaretti

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus