Şapte Seri / august 2008
Cinematograful italian traversează de multă vreme (finele anilor '80) o imensă criză din care şi-a revenit doar parţial: în timp ce francezii produc mii de filme (mai ales degeaba, pe tipul politicii subvenţiilor), italienii au redus la maxim. De aceea mai degrabă filmele lor sunt eventful, cum sunt recentele Sanguepazzo, Gommora, Il divo, prezentate toate al Cannes anul acesta sau Mio fratello è figlio unico, anul trecut în secţiunea Un Certain Regard unde a câştigat California Dreamin' al lui Nemescu.

Regizorul filmului, Danielle Luchetti nu e newcomer, a avut primul film în competiţie la Cannes în 1991 (Il portabeorse). Cu Mio fratello a primit premiul David di Donatello (Oscarul italian) pentru cel mai bun scenariu şi a fost nominalizat pentru cel mai bun film şi regie. Este o cronică a Italiei din anii 60-70, cu tot ce a reprezentat perioada, comunişti, Brigăzi roşii, Mafia, fascism şi terorism, prin povestea a doi fraţi diametral opuşi Accio- oaia neagră (Elio Germano) şi Manrico - fiul cel bun (Riccardo Scamarcio), care în fapt nu sunt atît de diferiţi. Ei iubesc aceiaşi femeie, Francesca (Diane Fleri), dar numai unul din ei o are şi drumurile lor par a se despărţi definitiv în momentul în care simpatia familiei e de stînga (partidul comunist italian) şi Accio vrea să o ia la dreapta (fascist adică). Sursa literară a lui Luchetti, romanul numit Il fasciocomunista de Antonio Pennacchi, şi-a schimbat titlul în Mio fratello è figlio unico, după cîntecul lui Rino Gaetano.

Se pot regăsi elemente comune cu Romanzo criminale al lui Michele Placido sau Arrivederci amore ciao al lui Michele Soavi, ambele cronici ale Italiei în această perioadă tumultoasă, super-politizantă. Dar aici ea e prezentată din interiorului microcosmosului familiei Benassi, şi filmul nu îşi doreşte să fie politic, ci mai mult nostalgic, fraternizînd cu cei care au fost confuzi într-o ţară absolut confuză. E un film cald, emoţionant, dramatic, pentru cei dornici să mai audă italiana în sala de cinema.

(Trei stele jumate din cinci)

Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/


Regia: Daniele Luchetti Cu: Elio Germano, Riccardo Scamarcio, Angela Finocchiaro, Anna Bonaiuto, Luca Zingaretti

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus