Există filmele Disney şi filmele Pixar pentru Disney care
i-au ajutat
să-şi păstreze supremaţia pe piaţa desenelor animate, acum cînd fiecare studio are o divizie de specialitate (Dreamworks cu
Shrek,
Shark Tale,
Madagascar şi
Kung Fu Panda, Fox cu
Ice Age şi
Robots, Sony cu
Open Season şi
Surf's Up, Warner cu
Happy Feet, etc.).
Dar nimic nu
s-ar fi întîmplat fără Pixar, care au dus tehnologia în epoca computerizată şi în SF, începînd cu
Toy Story (1995). Fără să se grăbească, cei de la Pixar au adus câte un film pe ecrane cam la fiecare 2 sau 3 ani, de la
continuarea la Toy Story (şi se pregăteşte partea a treia pentru 2010), la
A Bug's Life,
Finding Nemo,
Monsters, Inc.,
Cars, preferatele absolute ale copiilor de toate vîrstele.
După mine vîrfurile sunt
The Incredibles,
Ratatouille, şi acest mult aşteptat
WALL-E, despre un roboţel care stă singur pe Pământ în anul 2815 şi adună munţi de gunoaie, cu care a fost împânzită planeta de corporaţia lider mondial BNL (Buy n Large). Filmul e plin de referinţele clasice, de la
2001: A Space Odyssey,
E.T. şi Micul Prinţ, la
Hello Dolly!, muzicalul din 1969 al lui Gene Kelly, la care se uită roboţelul pe o veche casetă VHS.
WALL-E (cu majuscule, pentru că aşa e numele modelului său), este o rudă îndepărtată a lui R2 D2, în care se regăsesc şi C3PO şi străbunicul său Omul de Tinchea din
Vrăjitorul din Oz, şi Robbie the Robot din
Planeta fantastică. De altfel vocea sa este a lui Ben Burtt, legendarul creator de efecte sonore de la
Star Wars şi
Indiana Jones, care este şi designerul de sunet al filmului. Cea mai bună parte e actul întâi, în care nu se vorbeşte deloc,
WALL-E stă singur (dacă nu punem la socoteală un gîndăcel simpatic) şi suferă de... singurătate. Apariţia Evei (EVE), un robot de recunoaştere alb şi sexy (cel puţin pentru
WALL-E), trimis din spaţiu să verifice dacă există noi forme de viaţă de Pământul părăsit. Piesa lui Michael Crawford
Put on Your Sunday Clothes din
Hello Dolly! îl inspiră pe
WALL-E la romantism, şi începe
să-i facă curte Evei, ceea
ce-l va duce
într-o călătorie aventuroasă, prin spaţiu, pe nava Axioma, fără a şti că el este cel de care depinde soarta umanităţii (care la 700 de ani de la părăsirea planetei, nu arată prea elogios pentru specie). Un personaj important în filmul lui Andrew Stanton
(co-regizor la
A Bug's Life şi solo la
Finding Nemo) este muzica lui Thomas Newman, cu un cîntec de Peter Gabriel (
Down to Earth) pe genericul final, sigur viitor nominalizat la Oscarurile din martie 2009, unde
WALL-E va fi desemnat cu siguranţă cea mai bună producţie animată.
Un pic cam melo pentru mine şi suferind de prea multă
robo-cuteness (de parcă Lucas
şi-ar fi băgat
ILM-ul). Următorul film Pixar se numeşte
Up, ei deja sunt atît de sus, acum şi în spaţiu, unde au depăşit şi definit o nouă frontieră.
(
patru stele din cinci)
Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/