Ciao / septembrie 2008
Mamma Mia!
Iniţial a fost un muzical după o carte scrisă de dramaturgul britanic Catherine Johnson (care de altfel a semnat scenariul şi la varianta cinematografică) pornind de la melodiile extrem de molipsitoare ale formaţiei ABBA, compuse de Benny Andersson şi Björn Ulvaeus. Intriga este o adaptare a unui film din 1968 Buona sera, Mrs. Campbell cu Gina Lollobrigida, titlul spectacolului preluându-l pe cel al unui hit ABBA din 1975, dar fără legătură cu povestea reală a grupului. Premiera a avut loc la Londra, dar s-a jucat şi la Toronto, Boston, pe Broadway, iar în 2001, în turneu în Asia şi Australia, în 2003 la Las Vegas şi Utrecht, în 2004 la Madrid, în 2006 la Anvers şi Moscova, în 2007 la Manchester, Barcelona, Turcia şi Oslo. Per total în 170 de oraşe, interpretat în opt limbi. La premiera suedeză a fost prezentă şi Agnetha, în vreme ce Anni s-a implicat şi în producţie.

De la un asemenea spectacol, respectiv film, nu trebuie să ai mari aşteptări, ci doar să te bucuri de muzică şi mai ales de atmosfera grecească, ameţitor de asemănătoare cu cea din Deltă, de la Sfântul Gheorghe. O tânără adolescentă, mult prea istericuţă, Amanda Seyefred, în prag de măritiş, cotrobăieşte prin jurnalul mamei, din care deduce că tată i-ar putea fi unul dintre cei trei iubiţi din perioada concepţiei. Le trimite câte o invitaţie la nuntă celor trei posibili părinţi, Pierce Brosnan, Colin Firth, Stellan Skarsgard, care descind pe insula Afroditei neştiind prea bine ce-i aşteaptă. Mai vin şi două prietene ale mamei, interpretată poate cu prea mult temperament de Meryl Streep, respectiv Julie Walters (extraordinară în Billy Elliot) şi Christine Baranski (colosală inclusiv în serialul de comedie prin care am făcut cunoştinţă cu ea în România Sybill pentru care de altfel a câştigat şi un Premiu Emmy şi care este categoric cea mai reuşită din întreaga distribuţie în rolul ei de veşnică operată estetic, ca să nu-şi mai arate, teoretic, vârsta). Numerele coregrafice amintesc mult de filmele muzicale ale anilor '30 semnate de un maestru în domeniu, Busby Berkeley.

La baza acestui proiect iniţial de scenă cu un răsunător succes s-au aflat trei doamne: producătoarea Judy Craymer, care i-a comandat un scenariu lui Catherine Johnson, pe care l-a regizat Phyllida Lloyd. Tot ele s-au ocupat şi de varianta pentru marele ecran, adăugându-li-se producătorul Gary Goetzman, care şi-a mai adus aportul la o poveste în aceeaşi lume, My Big Fat Greek Wedding Producători executivi pe lângă autorii melodiilor, Benny şi Bjorn, sunt doi actori, soţi şi soţie, foarte cunoscuţi, Rita Wilson şi Tom Hanks.

Se pare că în curând va fi montată şi o variantă românească, în regia lui Alexandru Tocilescu.

Christine Baranski s-a născut în 1952 la Buffalo, New York, şi a studiat la prestigioasa Juilliard School. Ea este soţia actorului Matthew Cowles şi a jucat în 9 1/2 weeks, Reversal of Fortune, dar şi în Bowfinger ori Guru şi un alt muzical devenit film Chicago.
Stellan Skarsgard este un actor suedez (asemeni grupului ABBA) şi s-a născut în 1951, la Göteborg şi a jucat încă din adolescenţă într-un serial TV, iar între anii '70 şi până la jumătatea anilor '80 a apărut pe scena Teatrului Regal Dramatic din Stockholm. Printre filmele mai cunoscute în care a jucat se numără The Unbearable Lightness of Being, Amistad, Good Will Hunting, Ronin, Dogville, King Arthur, The Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest şi The Pirates of the Caribbean: At World's End
Julie Walters s-a născut în 1950, la Birmingham, Marea Britanie, şi a fost iniţial asistentă medicală. A debutat spectaculos alături de Sir Michael Caine în Educating Rita pentru care a şi fost nominalizată la Oscar, ca de altfel şi pentru rolul din Billy Elliot. Ulterior a apărut în Harry Potter, unde a fost mult mai credibilă şi mai puţin penibilă decât Emma Thompson. Îi place să declare, cu ironie. "Când mă gândesc la viitor, mă duc repede să îmi spăl rufele ca să am ce să mă îmbrac mâine".
Colin Firth un alt britanic născut în 1960, dar care şi-a petrecut copilăria în Africa. Are un băiat cu actriţa Meg Tilly, dar este căsătorit cu cineasta Livia Guiggioli. Pentru televiziune a jucat în Camille / Dama cu camelii, dar mai ales în Pride and Prejudice în rolul domnului Darcy. A fost în distribuţia de la Valmont, English Patient, Shakespeare in Love, Bridget Jones's Diary, Nanny McPhee. Despre actorie crede că: "Nu înseamnă să găseşti răspunsuri, ci să fii permanent în căutarea lor. O călătorie veşnică la capătul căreia nu ajungi niciodată".
Pierce Brosnan, fermecătorul irlandez născut în 1951, putea să rămână în continuare James Bond, pentru că este cu mult mai potrivit şi cuceritor decât noua alegere, dar poate că faptul că cere minimum 5 milioane pe film i-a făcut pe producători să facă schimbarea, justificând cu vârsta. E considerat de unii noul Cary Grant, subtil, sexy, foarte masculin şi totuşi bine crescut, ceea ce se poate constata şi din acest rol. În anii '80 a jucat cu mult succes într-un serial TV, foarte urmărit pe video şi în România, Noble House. În The Tailor of Panama te sperie ca spectator, dar în The Thomas Crown Affair te obsedează, în sensul bun al cuvântului.

Ciao înscăunează patru stele din cinci posibile, pentru muzică şi parţial pentru distribuţie, dar mai ales pentru că e o ocazie de a merge la cinema ca într-o vacanţă de 108 minute.


Mamma Mia!
Regia: Phyllida Lloyd
Cu: Meryl Streep, Pierce Brosnan, Colin Firth, Stellan Skarsgard, Julie Walters, Dominic Cooper, Amanda Seyerfred, Christine Baranski.

Regia: Phyllida Lloyd Cu: Amanda Seyfried, Stellan Skarsgard, Pierce Brosnan, Colin Firth, Meryl Streep, Julie Walters, Christine Baranski

1 comentariu

  • 007
    [membru], 30.09.2008, 16:34

    "Pierce Brosnan, fermecătorul irlandez născut în 1951, putea să rămână în continuare James Bond, pentru că este cu mult mai potrivit şi cuceritor decât noua alegere" - nevoia de schimbare a francizei 007 era clara inca din vremea lui Brosnan. James Bond trebuie sa fie in pas cu vremurile.
    Noroc mare ca mai gandeste cineva din mostenirea Broccoli & Fleming asa cum trebuie, daca e sa ne luam dupa critica, 007 ar trebui sa fie concurs de mister. Bine ca nu mai e nici macar concurs de miss.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus