Waltz with Bashir la Animfest 2008

Deschiderea la Animest editia 3-a, s-a făcut cu filmul pe care l-am pierdut la Cannes 2008 şi apoi în Franţa la cinema, Waltz with Bashir. Descris ca un documentar animat e mult mai mult, un hibrid şi un film unic ca gen, şi mă felicit că l-am văzut. Nimeni din cei care l-au văzut anterior nu mi-au zis că e atît de bun, pe mine m-a rupt.

Film de război, sau reconstituire a masacrelor de la Sabra şi Shatila din războiul (invazia) Israel-Liban în 1982. Era considerat favoritul la Palme D'or şi se zice că n-a luat pe motive politice. Încă n-am văzut Entre les Murs dar acum sunt sigur că Bashir a fost shuntat. Am văzut că a fost comparat cu romanul grafic al lui Art Spiegelman, Maus, despre holocaust. Mai interesant e că Ari Forlman (regizor, scenarist şi producer), soldat la 19 ani în timpul evenimentelor are un blackout total asupra evenimentelor aşa că simte nevoia să afle ce s-a întîmplat. Şi în final aflăm cum s-a transformat dintr-o victimă a Holocaustului într-un torţionar nazist, sau cel puţin un complice. E un film despre memoria afectivă şi despre blocaje, despre război şi despre martorii lui. Tehnică narativă à la Citizen Kane, cu flashback-uri extrem de puternice vizual (regizorul animaţiei Yoni Goodman), unele suprarealiste.

Extrem de dinamic filmat, începe excepţional, cu o haită de 26 de cini turbaţi care aleargă pe străzile Israelului. Mi-a adus imediat aminte de animaţiile lui Gerard Scarfe pentru The Wall. Persepolis, animaţia de la Cannes 2006, distribuită şi în România, e ca un film Disney faţă de Bashir. Dar tehnicile de realizare sunt mai aproape de Chicago 10, documentar animat din 2007 despre protestatarii din 1968, şi A Scanner Darkly, tehnica rotoscoping (filmare cu actori, apoi animaţi), a lui Richard Linklater din Waking Life dusă pe teritoriul lui Philip K. Dick.

Titlul vine de la liderul libanez Bashir Gemayel, de partea Israelului, ucis de palestinieni, iar valsul e mai mult un dans cu moartea, într-o secvenţă care aminteşte de Full Metal Jacket. Mi-am amintit şi de alte filme de război, de la Thin Red Line (sunetul amintirii false din flashback), Apocalypse Now, Plutonul la Black Hawk Down şi Redacted. Muzica excelentă, atmosferică a lui Max Richter (poate prea multă, ca să te manipuleze emoţional), cu adaosuri clasice (Bach, Chopin, Schubert) şi cintece rock ("This is not a love song" al lui PIL, vizualizat cu brio). Am citit acum că muzica a fost gata mai întîi şi apoi s-a făcut animaţia. Unul din cele mai bune filme ale anului. În cronica mea la Wall-E spuneam că sigur va lua Oscarul şi că îl merită. După ce am vazut Bashir, Wall-E să mai facă ture planeta lui.

5 stele din 5


Originalul în blog la
http://aldmovieland.blogspot.com/2008/10/waltz-with-bashir.html

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.