Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film Berlin 2004

Puiu de Urs de Aur


Alex. Leo Şerban

Ziarul de duminică, martie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cînd a apărut pe ecrane Marfa şi banii, am scris în Libertatea că este "cel mai bun film românesc din ultimii cinci ani." Apoi l-am cunoscut şi pe autorul lui, Cristi Puiu, împărţind plăcerile şi plictiselile de-a fi în acelaşi juriu, de-a ne întîlni la festivaluri, party-uri, cocteiluri (ştiu că el ţine o evidenţă strictă a acestora, aşa că le confirm)...

Am fost alături de el la Cannes şi la Salonic, punînd o vorbă bună pe lîngă criticii străini să se ducă să-i vadă filmul (puţini sînt dispuşi să lase competiţia pentru o secţiune paralelă!), bucurîndu-mă de succesul lui - într-un cuvînt, fiind "patriot" (credeţi-mă, nu mi se-ntîmplă prea des!).

Nu eram în ţară cînd a izbucnit scandalul Puiu & Rădulescu versus Pintilie (sau, mă rog, invers). Cînd i-am reproşat, la Berlin, că nu te porţi astfel cu un om care ţi-a întins o mînă cînd ţi-a fost mai greu (e vorba de impasul în care s-a aflat Marfa şi banii, boicotat din toate părţile), mi-a spus că nu cunosc "toată povestea": e drept, cunosc doar lucrurile pe care Puiu însuşi le-a declarat în interviuri; dacă n-a fost întru totul sincer atunci, de ce l-aş crede astăzi, cînd e la cuţite cu Pintilie (Gulea, CNC-ul, TVR-ul, ş.cl.)? Părerea mea despre Cristi Puiu este că nu are un duşman mai mare, în ceea ce-l priveşte, decît Cristi Puiu: are talent, dar talentul său cel mai durabil mă tem că va fi acela de a se pune rău cu toată lumea...

În textul mitraliat în favoarea lui Puiu, "Cum vă place", Cristian Crisbăşan rade tot ce i se împotriveşte, în ideea că "băiatul rău" trebuie apărat de "băieţii şi mai răi" de pe la CNC, că cine nu e 100% de partea lui face jocurile "bătrînilor rechini", e fie "mafiot", fie idiot, etc., etc. E un mod de a privi lucrurile, care are avantajul de a le simplifica pînă devin manipulabile. Dar este o ficţiune, un "cum vă place": Cristi Puiu-"geniu neînţeles", care-a primit Ursul de Aur la Berlin şi-n ţară e înjurat, o-să-şi-ia-lumea-n-cap-şi-o-să plece-din- România-ca-atîţia-alţii - toate astea sînt bune şi convingătoare la o bere, dar nu rezistă unei analize calme şi la obiect.

Probabil însă că, pentru a o face, mai trebuie să precizez două lucruri. Primul ar fi că nu am nici un fel de relaţie specială cu CNC-ul (pe care-l ignor) sau cu UCIN-ul (din care m-am exclus de bunăvoie şi nesilit de nimeni), ba dimpotrivă: am scris împotriva politicii acestor organisme vetuste şi clientelare, declarîndu-mă - în mod lipsit de orice echivoc - în favoarea tinerilor cineaşti. Al doilea ar fi că nici cu Lucian Pintilie nu am o relaţie specială: simpatia pe care (se pare că) o are pentru ceea ce scriu nu m-a scutit să-i spun în faţă, şi să o confirm în cronici, ceea ce cred despre unele filme ale sale - de pildă, chiar despre Niki Ardelean; şi, pentru că veni vorba, nu cred nici că scenariul este atît de extraordinar şi că Pintilie a "stricat filmul": lucrul cel mai bun din film este acel home movie de la nuntă, şi mă-ndoiesc că reuşita lui se datorează altcuiva decît ochiului de cineast al lui Pintilie... Pînă una-alta, Lucian Pintilie este singurul regizor român despre care s-a auzit, cît de cît, în străinătate. Faptul că începe să se audă şi de alţii - mult mai tineri - este, desigur, îmbucurător, dar nu poţi compara o carieră confirmată de cîteva titluri de referinţă cu un debut de carieră marcat de un singur film.

Cum rămîne, atunci, cu "Ursul de Aur la Berlin" pentru Puiu? O spun sec şi pe puncte:
1. Berlinul nu este un festival de scurt-metraje; competiţia rezervată acestui gen este un apendice, o notă de subsol într-un festival de anvergură dedicat lungmetrajelor. Dacă vrei să fii luat în serios ca autor de scurte, trimiţi filmul la Clermont-Ferrand.
2. Ce greutate poate avea un juriu format din 3 (trei) ilustre necunoscute cînd, la orice festival care se respectă (de la Cannes la Clermont), juriul este compus din minimum 7 persoane (în general, personalităţi)!? Ah, dacă cei trei s-ar fi numit Altman, Antonioni şi Bergman...
3. Am văzut, la Berlin, scurt-metraje mai bune decît cel al lui Cristi Puiu. Că a fost preferat Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea este, desigur, foarte bine (pentru Puiu), ba chiar un noroc (chiar Puiu o recunoaşte), dar nu văd de ce eu, în calitate de critic, ar trebui să închid un ochi şi să "mă bucur pentru România"!? Nu cred că Puiu m-a "reprezentat" la Berlin, cum nu cred că Pintilie m-a "reprezentat" vreodată undeva! N-am crezut-o niciodată, n-am de gînd s-o cred nici acum.



 Toate articolele despre Festivalul de film Berlin 2004

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Berlin: Capul de perete, îmbrăţişarea şi peştişorul, Alex. Leo Şerban
 Festivalul de la Berlin, la final, Iulia Blaga
 Ursul se dă Cu capul de perete, Alex. Leo Şerban
 Cristi Puiu - Aicea am Ursul!!! - Berlin, 2004, Iulia Blaga
 La drum cu bunică mea, Iulia Blaga
 Toate articolele despre Festivalul de film Berlin 2004


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer