Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Oedipe la Toulouse, în avanpremiera Festivalului George Enescu, 2009


George Andrei

octombrie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Spectacolul de la Toulouse, o co-producţie cu Festivalul George Enescu, 2009, reprezintă prima montare în Franţa a operei Oedipe de la premiera de la Paris din 13 martie 1936, reluată şi în stagiunea 1936-1937. Exceptând turneul Operei Române în 1963, capodopera enesciană nu a mai fost ascultată în Hexagon decât în versiuni de concert semnate de dirijorii Charles Bruck (născut la Timişoara), Yves Prin, şi Lawrence Foster, protagonişti fiind respectiv Xavier Depraz, Rudolf Constantin, şi Philippe Fourcade. Da, este acelaşi Xavier Depraz care a putut fi văzut şi în pelicule precum Alibi pentru un prieten, Afacerea Pigot sau în serialul Regii blestemaţi.

Cel care a reparat această nedreptate este directorul Teatrului Capitoliului din Toulouse, Nicolas Joel, care urma să şi regizeze. Din nefericire, cu câteva săptămâni înainte de începerea stagiunii, domnul Joel a suferit un atac cerebral. Recuperarea decurge normal, dar în programul de sală nu a fost creditat decât cu "concepţia scenică", regia revenind asistentului Stéphane Roche. Varianta definitivă a spectacolului va fi desigur cea de la Bucureşti.

Domnii Joel şi Roche ne propun o montare sobră, poate chiar statică uneori, care din fericire nu atrage atenţia asupra ei înseşi. Scena nu este umplută de figuranţi, personajele nu se mişcă mereu doar de dragul mişcării. Costumele au din păcate o uniformitate care adeseori confundă. Decorurile sunt dominate de un amfiteatru, doar fundul scenei fiind schimbat în fiecare tablou: pereţii palatului lui Laios în primul act, un templu îndepărtat în scena Corintului, etc. Se poate probabil reproşa că dramatismul lucrării nu a fost suficient exploatat de regizor(i). Pe de altă parte, aşa cum observa şi criticul englez Evan Dickerson, montarea permite publicului să se concentreze asupra muzicii. Pentru spectatorul francez aflat probabil la primul contact cu Oedipe, aceasta mi se pare până la urmă o alegere corectă.

Totuşi regizorii şi-au pus amprenta asupra lucrării. Când în primul act neînduplecatul Tiresias anunţă destinul vlăstarului nou născut, vocea întâi se aude din mijlocul mulţimii, efectul acelui neaşteptat "Hélas! Douleur!" fiind cu atât mai zdrobitor. Iar la sfârşitul operei, la ultimul drum, Oedipe dispare înfundându-se în pământ în acelaşi loc şi în acelaşi fel ca şi Sfinxul în actul al II-lea. Spectatorul nu are cum să nu se gândească la ultimele cuvinte ale fiarei: "viitorul îţi va spune dacă Sfinxul, murind, plânge a sa înfrângere sau râde biruitor."

Rolul principal i-a fost încredinţat lui Franck Ferrari, un tânăr bariton născut la Nisa. El m-a convins mai mult în primele două acte când vocea era proaspătă iar registrul se încadra perfect în cerinţele partiturii. În actul al treilea a devenit însă evident că artistul dorea să-şi conserve forţele până la sfârşit. Din această cauză confruntările cu Tiresias, Creon, Iocasta, şi Păstorul, confruntări care scot la iveală oribilul adevăr, au fost lipsite de forţa necesară. Sper totuşi că, pe măsură ce va aborda rolul, domnul Ferrari să reuşească să-şi dozeze mai bine resursele deoarece sâmburele unei interpretări remarcabile există.

Distribuţia a reunit unii cântăreţi experimentaţi în muzica enesciană. Basul armean Arutjun Kotchinian se află deja la al treilea rol în Oedipe. După ce l-a întruchipat pe Marele Preot la Berlin şi pe Paznic din nou la Berlin, dar şi la Barcelona, iată-l acum interpretând un cinic Tiresias. Cântăreţul are o voce puternică şi o prezenţă impunătoare, dar îi lipseşte probabil subtilitatea. Enzo Capuano a cântat la Cagliari sub bagheta lui Cristian Mandeal rolul lui Phorbas. La Toulouse l-a întruchipat pe Marele Preot. Altista canadiană Marie-Nicole Lemieux abordează pentru prima oară un rol în Oedipe - cel al Sfinxului - dar a înregistrat în urmă cu câţiva ani una din cele mai bune versiuni moderne ale celor Şapte cântece pe versuri de Clément Marot. Alături de ceilalţi colegi, din fericire majoritatea francofoni, a alcătuit o echipă puternică; singurul care a dezamăgit a fost Léonard Pezzino, interpretul lui Laios. Mai remarc prestaţia superbă a corurilor reunite, cel al Capitoliului din Toulouse şi a cel al Operei Naţionale din Bordeaux, ca şi a corului de copii.

Conducerea muzicală i-a revenit rutinatului Pinchas Steinberg. O alegere inspirată, aş spune. Şeful de orchestră israelian în general a menţinut tensiunea pe tot timpul reprezentaţiei, a optat pentru un tempo vioi ceea ce a conferit lecturii sale o bună cursivitate, şi a sprijinit bine cântăreţii. Aş fi dorit totuşi ca unele detalii să fi fost mai precis conturate. Când Phorbas mărturiseşte că Polyb şi Meropa nu sunt părinţii lui Oedipe, melodia corzilor ar fi trebuit să copleşească, şi nu a făcut-o. Iar apogeul actului al III-lea a fost surprinzător de lipsit de intensitate. Orchestra însă a sunat foarte bine sub mâna dirijorului. De notat pe lista instrumentiştilor prezenţa unor muzicieni români: violoniştii Ion Georgescu şi Eugen Tichindeleanu şi violoncelista Sarah Iancu.

Partitura a fost executată integral, fără tăieturi.

Nu un spectacol perfect, dar un triumf până la urmă pentru capodopera enesciană repusă în circulaţie în Franţa.

Dirijor: Pinchas Steinberg
Maeştri de cor: Patrick Marie Aubert şi Jacques Blanc
Concepţia scenică: Nicolas Joel
Regia: Stéphane Roche
Decoruri: Ezio Frigerio
Costume: Franca Squarciapino
Lumini: Vinicio Cheli

Oedipe: Franck Ferrari
Tiresias: Arutjun Kotchinian
Creon: Vincent Le Texier
Păstorul: Emiliano Gonzalez Toro
Marele Preot: Enzo Capuano
Phorbas: Harry Peeters
Paznicul: Jérôme Varnier
Tezeu: Andrew Schroeder
Laios: Léonard Pezzino
Iocasta: Sylvie Brunet
Sfinxul: Marie-Nicole Lemieux
Antigona: Amel Brahim-Djelloul
Meropa: Maria José Montiel
O tebană: Qiu Lin Zhang

Corul, corul de copii, şi Orchestra Naţională a Capitoliului din Toulouse. Corul Operei Naţionale din Bordeaux.

Duminică, 12 octombrie, 2008. Théâtre du Capitole, Toulouse.

Premiera a avut loc pe 10 octombrie 2008, iar alte reprezentaţii pe 14, 17, şi 19 octombrie 2008, toate cu aceeaşi distribuţie.
Postul de radio France Musique va difuza înregistrarea spectacolului premierei pe 25 octombrie 2008 la 19:30, ora Parisului.




 Toate articolele despre Festivalul George Enescu 2009


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de George Andrei


Alte articole

 Stilul neo-ikebana în managementul musical - sau despre Festivalul Enescu, ediţia 2009, Dan Dediu
 Propuneri pentru 2011 - Festivalul George Enescu, 2009, Johanna Franz
 Post Festum - Festivalul Enescu, 2009, Liviu Ornea
 Un weekend la Festivalul George Enescu, 2009, Mihai Cojocaru
 Bunica, Enescu şi Băsescu - Festivalul Enescu, 2009, Liviu Ornea
 Toate articolele despre Festivalul George Enescu 2009


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer