Cronici de 5 rînduri - FNT 2008: Caligula, The Sound of Silence şi Călugărul negru

Caligula
Regia: Victor Ioan Frunză

George Costin îl interpretează pe Caligula într-un video-clip new age. Ucide de plăcere, de nevoie, de scîrbă, ucide pentru că poate s-o facă, ucide ca să nu fie ucis. Cetatea s-a transformat într-un cabinet de eutanasiere. Nu curge sînge, nu rămîn resturi; doar fotografii care privesc, violent, spre cel care a suprimat vieţile. Cadrele sînt bune, decorul (Adriana Grand) e eclectic, muzica sună bine, însă video-clipul nu se leagă.

The Sound of Silence
Regia: Alvis Hermanis

În Riga anilor '60, tinerii citeau, iubeau, se distrau într-o lume a lor, situată la periferia sau chiar în afara sistemului sovietic. În lumea descrisă de Hermanis lipseşte mizeria şi nu se simte opresiunea. Muzica rock e cenzurată, însă restricţiile îi fac pe cei care ascultă în clandestinitate Simon & Garfunkel solidari. A nu da nici un fel de importanţă comunismului este o formă de rezistenţă: viaţa merge mai departe, pe ritm de rock. În mansardele hipioţilor de la Riga poate fi ca în Central Park din New York.

Călugărul negru
Regia: Kama Ginkas

E un teatru care nu e teatru: Kama Ginkas a ales să adapteze scenic o povestire scurtă. Nu e vorba de o dramatizare propriu-zisă, ci mai degrabă de o re-citire în cheie dramatică a textelor şi de o reconstituire a atmosferei din acele povestiri. E provocator pentru că la teatru te aştepţi să auzi replici, nu fragmente de text: teatrul se naşte din dialog, nu din vorbire indirectă. Kama Ginkas a reuşit să transforme acest eseu într-un spectacol viu.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.