Cronici de 5 rînduri - FNT 2008: Caligula, The Sound of Silence şi Călugărul negru

Caligula
Regia: Victor Ioan Frunză

George Costin îl interpretează pe Caligula într-un video-clip new age. Ucide de plăcere, de nevoie, de scîrbă, ucide pentru că poate s-o facă, ucide ca să nu fie ucis. Cetatea s-a transformat într-un cabinet de eutanasiere. Nu curge sînge, nu rămîn resturi; doar fotografii care privesc, violent, spre cel care a suprimat vieţile. Cadrele sînt bune, decorul (Adriana Grand) e eclectic, muzica sună bine, însă video-clipul nu se leagă.

The Sound of Silence
Regia: Alvis Hermanis

În Riga anilor '60, tinerii citeau, iubeau, se distrau într-o lume a lor, situată la periferia sau chiar în afara sistemului sovietic. În lumea descrisă de Hermanis lipseşte mizeria şi nu se simte opresiunea. Muzica rock e cenzurată, însă restricţiile îi fac pe cei care ascultă în clandestinitate Simon & Garfunkel solidari. A nu da nici un fel de importanţă comunismului este o formă de rezistenţă: viaţa merge mai departe, pe ritm de rock. În mansardele hipioţilor de la Riga poate fi ca în Central Park din New York.

Călugărul negru
Regia: Kama Ginkas

E un teatru care nu e teatru: Kama Ginkas a ales să adapteze scenic o povestire scurtă. Nu e vorba de o dramatizare propriu-zisă, ci mai degrabă de o re-citire în cheie dramatică a textelor şi de o reconstituire a atmosferei din acele povestiri. E provocator pentru că la teatru te aştepţi să auzi replici, nu fragmente de text: teatrul se naşte din dialog, nu din vorbire indirectă. Kama Ginkas a reuşit să transforme acest eseu într-un spectacol viu.