Cronica de 5 rînduri - FNT 2008: Purificarea lui Constance Brown

Un hol negru - de hotel, de mănăstire, de firmă - şi uşi care se deschid, în stânga şi în dreapta; câteva personaje. Ca în creier. Un drum, tăiat prin alegeri. Şmecheria - pe care actorii ţi-o arată în final - este că în spatele uşilor nu sunt camere închise, ci un spaţiu unic, culisele. Ca o ciornă personală. Şi nu pot să nu mă întreb dacă o piesă proastă nu-ţi permite uneori să te gândeşti mai mult decât una bună. Pentru că spre deosebire de cea care te absoarbe, aceasta te lasă să pleci. The Cleansing of Constance Brown, pe scurt.