Priviri în 5 rânduri* - FNT 2008: Un poem ridicol şi Portugalia

Joi, 06.11.2008

Un poem ridicol, după F.M. Dostoievski
Regia: Kama Ginkas (Teatrul "Noua Generaţie" din Moscova, Rusia)

Pietatea sufletului rus cu greu poate fi egalată. E ca un palton terfelit, numai bun de vreme rea. A fost un spectacol crud, apăsător, dureros. O declaraţie de dependenţă semnată colectiv, purtând în pântec durerea lumii mutilate. Vremea dragostei soseşte când vine timpul împărţirii mesei. Cu greu mă puteam mişca la sfârşit. Până şi palmele mi se mişcau greoi. Nu de voie, ci din prea mult.

Portugalia, de Egressy Zoltán
Regia: Cristi Juncu (Teatrul Anton Pann, Râmnicu Vâlcea)

Portugalia e visul, schimbarea, tărâmul fanteziilor. Drumul spre ea se înăbuşă în câteva sticle de alcool. Textul nu reuşeşte să cotească nici spre o comedie serioasă, nici spre dramă sau poezie. Aproape că nu se poate decide şi cade în derizoriu. Nu ajută prea mult nici regia care desparte neinspirat spaţiile de joc, obturând vizibilitatea. Din păcate nici actorii nu conving, rostind adesea prea încet replicile şi fără dicţie.

* Aceste rânduri nu au titlul de cronică, ci sunt o mărturie personală a reacţiilor faţă de spectacolele din cadrul FNT 2008 la care asist în calitate de simplu spectator.