Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2008

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Opusuri beethoveniene


Marcel Frandeş

noiembrie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Programul Beethoven interpretat de Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti, sub bagheta lui Russell Keable, a cuprins Uvertura Leonora nr. 3, Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră în sol major, op. 58, solist pianistul Dominique Merlet şi Simfonia nr. 3 în Mi bemol major, op. 55, "Eroica". Concertele din 30 şi 31 octombrie 2008 au umplut până la refuz sala Ateneului Român, iar atmosfera a fost una de sărbătoare muzicală. Impresionant era că mulţi tineri veniseră să asculte câtva capodopere din creaţia Titanului. Şi au avut ce asculta. Spectacolul a fostul unul de înaltă ţinută. În contemporaneitatea citadină, plină de angoase, arta sunetelor anihilează ne-muzica.

Dirijorul Russell Keable, intuind sentimentul eroic al Uverturii Leonora, a condus ansamblul orchestral vijelios. El are un cult al contrastelor dinamice, iar subito forte-le, realizat cu fermitate, vine să proclame triumful binelui. Funcţiunile tonale, ca nişte veritabile meridiane, erau parcurse majestuos

Apoi, pianistul Dominique Merlet a interpretat Concertul nr. 4, în Mi bemol major de Ludwig van Beethoven, relevând pe rând aspectele idilice, lirice şi jubilatoare are discursului muzical beethovenian. În dezvoltarea formei de sonată a primei mişcări, Allegro moderato, pianistul a reuşit să creeze o atmosferă plină de entuziasm, acel climat expansiv pe care muzica lui Beethoven o transmite cu atâta generozitate. În partea a doua, dialogul solistului cu orchestra degaja un intens aer poetic, auditoriul fiind purtat într-o lume plină de reflexivitate. Finalul, Vivace, a avut prestanţă şi, totodată, un aer triumfal. Dominique Merlet, un adept al redării interpretative cât mai autentice, cumpăneşte tempo-ul cu o mare atenţie, în favoarea caracterului muzicii. Artistul aduce în prim plan adâncimea filozofică a ideilor muzicale, în timp ce virtuozitatea devine în interpretarea sa un element subordonat expresivităţii. Dominique Merlet a studiat cu Nadia Boulanger, fiind laureat de trei ori cu Premiul I la Conservatorul Naţional Superior din Paris şi câştigător al Concursului Internaţional de la Geneva. Înregistrările sale ulterioare au fost distinse cu Grand Prix du Disque şi Diapason d'Or.

La cererea publicului, pianistul a cântat Intermezzo în si bemol minor, op. 117 nr. 2, de Johannes Brahms, publicul, foarte numeros, răsplătindu-l cu aplauze îndelungate.

În a doua parte a serii, Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti a interpretat Simfonia nr. 3, în Mi bemol major, op. 55, "Eroica" de Ludwig van Beethoven.

Russell Keable şi-a impus viziunea dirijorală asupra acestei lucrări programatice (composta per festigiare il sovvenire di un grand Uomo e dedicata a Sua Altezza Serenissima il Principe di Lobkowitz) mai ales prin stabilirea succesiunii tempo-urilor. Într-adevăr, prima mişcare, Allegro con brio, a transmis publicului ideea de jertfă a vieţii, pentru cucerirea dreptului omenesc la libertate. Russell Keable a reuşit să accentueze cu iscusinţă arta instrumentaţiei, pe care Beethoven a înglobat-o în acest opus. Cu mare expresivitatea fost realizată expunerea celei de-a treia teme de către oboiul solo. Partea a doua, Marcia funebre. Adagio assai, a răsunat amplu, cu tragismul ei atât de cunoscut. Mişcarea foarte lentă sublinia înnegurarea temei cântate în registrul grav. Foarte plastică a fost redarea muzicală a mersului grav al convoiului ce-l însoţeşte pe erou, pe ultimul său drum pământesc. Tonalitatea do minor a devenit un reper pentru compozitori precum Chopin, Schubert, Schumann, Bruckner şi Mahler, în special în paginile lor tragice. Aducând un nou contrast, muzica părţii a treia, Scherzo. Allegro vivace - reluare şi prelungire a sensului plin de dinamism al ideilor din prima parte a simfoniei - a redat cu mare autenticitate emoţiile vii şi sugestiile ecourilor de fanfară. Iar finalul simfoniei, Allegro molto, cu şirul de variaţii pe tema unui contradans, compus în 1795, a avut, o construcţie sonoră monumentală, gradarea creşterii fiind pregătită minuţios.

Ansamblul orchestral a sunat omogen, calitativ şi cu răspunsuri prompte la voinţa interpretativă a dirijorului.

În continuare, a treia săptămână, instrumentiştii Filarmonicii "George Enescu" au cântat cu banderole în semn de protest pentru reducerile salariale aplicate absolut nemeritat. Sau îşi închipuie cei care încearcă să-i umilească prin ignoranţă, că doar prin surzenia lor devin Beethoven?!



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2008


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Concertul aniversar al Filarmonicii George Enescu - 140 de ani de existenţă, Marcel Frandeş
 Cu bastonul prin Bucureştiul muzical, Florian F. Baiculescu
 Orchestra barocă a Uniunii Europene la Bucureşti, Marcel Frandeş
 Jazz. Succese româneşti, Alexandru Şipa
 Dan Grigore, Dominique Merlet, Alexandru Tomescu, Florian F. Baiculescu
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2008


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer