Cronică de (vreo) 5 rînduri - FNT 2008: Butoiul cu pulbere

Butoiul cu pulbere, de Dejan Dukovski
Regia: Cristi Juncu

O structură repetitivă. Episoade care se înlănţuie, legate de temă - violenţa care izbucneşte din noi iraţional, nu numai în Balcani; relaţii de putere brusc inversate - şi de personaje, jucate, de cele mai multe ori, de actori foarte buni. Din păcate, după primele două secvenţe, celelalte nu mai aduc absolut nimic nou, totul e previzibil şi devine plicticos. Finalul e pus arbitrar, spectacolul putea să fie la fel de bine nesfîrşit. Şi-apoi, cît de multe înjurături pe minut trebuie să aud ca să conştientizez faptul că trăiesc într-o lume violentă, frustă etc.? Şi de ce e nevoie să aud acele înjurături? Nu ştiam dinainte cum se vorbeşte stradă? Ba da, doar merg pe stradă. Nu ştiam că lumea e violentă? Că societatea parcă şi-a ieşit din ţîţîni? Ba ştiam, trăiesc în ea. Atunci ce-mi aduce în plus acest spectacol? Eu cred că nimic. Şi, după ce-am văzut şi Electra lui Militaru, mai cred că nu ştiu ce înseamnă "spectacol de top".