Distribuţie:
Sean Penn - Nominalizare "Bafta"
Naomi Watts - Nominalizare Oscar, "Bafta"
Benicio Del Toro - Nominalizare Oscar, "Bafta"
Melissa Leo
Charlotte Gainsbourg
Clea Duvall
Danny Huston
Carly Nahon
Regie: Alejandro Gonzalez Iňàrritu
Scenariu: Guillermo Arriaga - Nominalizare "Bafta"
Imagine: Rodrigo Prieto, Fortunato Procopio
Montaj: Stephen Mirrione - Nominalizare "Bafta"
Costume: Marlene Stewart
Gen: Dramă
Producţie: SUA 2003
Durata: 125 min
Sinopsis:
21 Grams este cel mai recent film al regizorului Alejandro Gonzalez Iňàrritu, care a fost nominalizat la Premiile Academiei cu pelicula sa Amores perros. Este o poveste despre speranţă şi umanitate, despre iertare şi puterea de a supravieţui.
Chiar dacă te temi sau nu de moarte, la un moment dat va trebui să te confrunţi cu aceasta, iar în acea clipă corpul tău devine mai uşor cu 21 de grame. E oare adevărat că sufletul unei persoane cântăreşte 21 de grame? Sau că această greutate trece asupra celor care ne supravieţuiesc?
Actorii principali din 21 Grams sunt Sean Penn, de trei ori nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film, Benicio del Toro, laureat al aceluiaşi premiu şi Naomi Watts, cu numeroase premii la activ. Actorii au obţinut o serie de distincţii cu ocazia premierei mondiale a filmului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, din 2003, Sean Penn primind Premiul pentru Cel Mai Bun Actor, în timp ce Benicio del Toro şi Naomi Watts au câştigat premiile publicului pentru Cel Mai Bun Actor/ Cea Mai Bună Actriţă.
21 Grams, scris de Guillermo Arriaga (Amores perros), explorează viaţa tensionată, atât din punct de vedere emoţional, cât şi fizic, a celor trei personaje principale, acţiunea desfăşurându-se pe parcursul câtorva luni. Un accident apărut ca din senin uneşte destinele celor trei, într-o poveste care îi va duce până la paroxismul iubirii, îi va face să simtă răzbunarea cu tot sufletul lor, dar le va oferi şi speranţa mântuirii.
Profesorul de colegiu Paul Rivers (Sean Penn) şi soţia sa, Mary (Charlotte Gainsbourg), îşi dau seama că relaţia lor este într-un echilibru precar între viaţă şi moarte. El suferă de o boală incurabilă şi este în aşteptarea unui transplant de inimă, iar ea speră să rămână însărcinată în urma înseminării artificiale. Cristina Peck (Naomi Watts), care a lăsat în urmă un trecut zbuciumat, s-a transformat acum într-o soră iubitoare pentru Claudia (Clea Duvall), o soţie devotată lui Michael (Danny Houston) şi o mamă perfectă pentru cele două fetiţe pe care le-a născut. Familia ei este cu adevărat împlinită, radiază iubire şi speranţă. Cu o treaptă mai jos pe scara socială, fostul escroc Jack Jordan (Benicio del Toro) şi soţia sa Marianne (Melissa Leo), încearcă din greu să le ofere celor doi copii o viaţă decentă, iar Jack se dedică din ce în ce mai mult religiei.
Un accident tragic care se soldează cu pierderea mai multor vieţi omeneşti va reuni destinele acestor cupluri. Paul îşi va confrunta condiţia de om muritor, Cristina este silită să-şi pună ordine în viaţă, iar credinţa lui Jack este pusă la încercare. Chiar dacă unul dintre aceste personaje îşi va putea redobândi echilibrul spiritual, ceilalţi vor trebui să plătească un preţ destul de ridicat pentru acest câştig. Cu toate acestea, instinctul de supravieţuire şi dorinţa de a-i sprijini pe ceilalţi rămân caracteristici esenţiale ale eroilor.
Despre producţie:
Se spune că atunci când murim pierdem în greutate 21 de grame. Aceeaşi greutate o are monedă de 500 de lei, ca o privighetoare, o ciocolată - şi probabil şi sufletul uman.
21 Grams este cel mai recent proiect al regizorului Alejandro Gonzalez Iňàrritu, nominalizat la Premiile Academiei. Ca şi în filmul său precedent, timpul este parte integrantă a structurii narative. Povestea se mişcă fluid din trecut în prezent, dar are drept scop final ideea de mântuire, care transpare în viitor. Publicul este de la început participant direct în acţiune, chiar de la primul cadru. "Pe măsură ce acţiunea evoluează, spectatorii îşi dau seama de ce se întâmplă în film, pun toate informaţiile la un loc", spune producătorul Robert Salerno.
Colaborând din nou cu scenaristul filmului Amores perros, Iňàrritu mai combină o dată realismul pătrunzător cu o încredere nelimitată în posibilităţile pe care viaţa ţi le pune la dispoziţie. Cel mai recent film al său este "o meditaţie care explorează unele dintre cele mai importante aspecte ale complexei noastre existenţe: pierderea, dependenţa, dragostea, vinovăţia, coincidenţa, răzbunarea, obligaţia, credinţa, speranţa şi mântuirea. Îmi plac personajele multi-dimensionale, contradictorii, aşa cum sunt şi eu şi toţi cei pe care îi cunosc. Nimeni nu este pur şi simplu caracterizat drept bun sau rău. Suntem toţi prinşi într-un univers al circumstanţelor. Îmi place să arăt slăbiciunile, dar şi punctele tari ale personajelor, fără a le judeca, deoarece numai astfel pot spune ceva despre condiţia noastră umană", afirmă regizorul.
Colaboratorul său, Arriaga, adaugă: "Problema morală caracterizează majoritatea proiectelor mele; mă refer la morală în sensul că toate deciziile pe care le luăm antrenează anumite consecinţe. Cred că motivul central care apare în scrierile mele este legat de felul în care morţii îi influenţează pe cei rămaşi în viaţă."
Scenariul filmului 21 Grams, iniţial gândit şi scris în spaniolă şi conceput pentru a fi filmat în decorul oraşului Mexico City, a cunoscut peste o duzină de variante înainte de a fi concretizat într-o poveste a clasei americane de mijloc, care prezintă adevăruri universal valabile. Cu toate acestea, Iňàrritu observă că "nu a existat nici o idee preconcepută. Am vrut să spun povestea cât de bine pot. Atât eu, cât şi Guillermo am muncit foarte mult, aproape trei ani, cum am făcut şi pentru Amores perros. Ideea centrală din primul lor film este reluată şi în 21 Grams, deoarece trei personaje distincte sunt legate de un accident, iar firul narativ traversează diversele etape interne şi externe ale evoluţiei lor.
Mulţi dintre cei care au lucrat cu regizorul filmului Amores perros, cum ar fi designerul de producţie Brigitte Broch sau compozitorul Gustavo Santaolalla, au făcut parte încă de la început din echipa noului film. Iňàrritu se amuză: "M-am simţit de parcă aş fi făcut parte dintr-o trupă rock, care colindă Statele Unite, interpretând peste tot acelaşi cântec."
Alt membru marcant al echipei de producţie, care a mai colaborat în trecut cu regizorul, este Rodrigo Prieto; el a filmat 21 Grams într-un stil "profund realist", după cum îl caracterizează el, stil potrivit unui film ale cărui personaje "trăiesc, se vor naşte sau vor muri în curând".
Niciodată nu s-a pus problema ca Prieto să nu participe la realizarea acestui film. "Alejandro face parte, practic, din familia mea", observă Prieto. "Între noi nu este numai o foarte bună relaţie de colaborare, ci şi o prietenie de durată şi, din fericire, n-am simţit niciodată că ne-am afla într-un fel de competiţie", râde el.
"Îl admir şi îl respect pe Alejandro. Dacă el îşi doreşte ca într-o scenă să apară ceva anume şi simte că e ceva care nu poate să lipsească, atunci eu sunt de aceeaşi părere şi fac orice este necesar, deoarece am o încredere fără margini în viziunea sa. Este un tip care îşi asumă orice risc şi încurajează echipa să facă acelaşi lucru. Nu se teme de greşeli, deoarece chiar şi atunci când o dai în bară explorezi alternative. Ne place să planificăm lucrurile - noi filmăm o listă şi nu un scenariu - dar atunci când suntem pe platou şi actorii fac un lucru neprevăzut, ne adaptăm cu uşurinţă."
Aproape fiecare secvenţă din 21 Grams a fost filmată cu o cameră manuală, iar rezultatul a fost sporirea sentimentului de tensiune, care va fi profund resimţit de public. Prieto, care a filmat el însuşi multe scene din film, preferă metoda camerei manuale din cauza "proximităţii, a sentimentului că orice se poate întâmpla. Reacţionez la tot de fac actorii şi în linii mari ştiu ce urmează să se petreacă, dar încerc să uit toate aceste lucruri şi să trăiesc momentul. Încerc să stabilesc o legătură telepatică între mine şi actori. Ca DP, rişti să-i strici actorului concentrarea, sau dispoziţia, dacă dai peste el când măsori distanţa de expunere sau începi să-i dai instrucţiuni. Vreau să fiu cât mai sensibil cu putinţă la toate aceste lucruri. Camera este şi un martor al transformărilor prin care trec personajele. Atunci când filmez, mă simt de parcă aş fi în mijlocul acţiunii, mă simt mai aproape şi mai intim, iar actorii trebuie să se simtă şi ei în largul lor".
"Atunci când vorbim despre 21 Grams trebuie să ţinem cont de calibrul actorilor cu care am lucrat şi a fost incredibil să-i văd jucând, să fiu în preajma lor la majoritatea scenelor importante. M-am implicat sincer în cele mai multe secvenţe, chiar am plâns de câteva ori".
Iňàrritu observă: "Folosim din nou camera manuală (ca şi în Amores perros), dar de data asta e ceva diferit. Ne dă libertatea să fim mai flexibili în legătură cu structura narativă, cu stilul întregului film. Uneori camera este un simplu observator, care respiră în acelaşi ritm cu întreaga scenă, este total pasivă; altădată, poate fi extrem de activă, de descriptivă. Am încercat să folosesc camera aşa cum un pictor ar folosi o pensulă."
Prieto adaugă că cele 21 de grame care dau titlul filmului "nu sunt reprezentate vizual. Cu toate acestea, toate personajele filmului sunt la un pas de moarte, sau se confruntă cu moartea celor apropiaţi. Moartea este cea care îi împinge să-şi continue existenţa. Prin moarte, ei descoperă viaţa."
"Povestea însăşi este destul de şocantă. Cu toate acestea, imaginile nu sunt stridente. Ansamblul filmului este structurat - da, este realist, dar are şi aspecte atipice. Viaţa este frumoasă chiar dacă este dură."
Salerno observă: "Colaborarea cu Alejandro este similară unei doze de adrenalină. Vrea să audă părerea tuturor: a DP-ului, a designerului de costume, a designerului de producţie, a oricui", apoi trage concluzia: "Este pasionat de tot ce se întâmplă în scenariu, în film. Energia sa, pasiunea de care dă dovadă îi inspiră atât pe producători cât şi pe actori."
Câteva săptămâni de repetiţii au precedat începutul producţiei propriu-zise, iar cercetarea aprofundată a fost elementul-cheie atât în elaborarea personajelor cât şi în procesul de pre-producţie. Studiul de caz era necesar pentru fiecare profesie care apărea în scenariu, astfel încât sute de ore au fost dedicate chestionării doctorilor, profesorilor sau preoţilor. Pe cât era posibil, figuranţii aveau aceleaşi meserii ca i personajele pe care le interpretau: cardiologii erau cardiologi şi în viaţa de zi cu zi, la fel şi asistentele. Chiar şi patronii de restaurante au fost aleşi dintre clienţii fideli ai cantinei ce deservea echipa de producţie. Entuziaşti ai antrenamentelor apar în scenele cu piscine şi săli de fitness de la Centrele Comunitare.
Distribuit în rolul lui Jack, un fost escroc, acum reformat de dragul familiei (dacă nu pentru sine...), Benicio Del Toro, câştigător al Premiului Academiei, l-a întâlnit pentru prima oară pe Iňàrritu după ce a văzut şi admirat Amores perros. Îşi aminteşte râzând că "la început am vorbit în spaniolă. Am discutat despre filme şi regizori - am bârfit o grămadă".
De la început, Del Toro şi-a dat seamă că scenariul de la 21 Grams "este excepţional". "În el s-a pus foarte mult suflet. Este o dramă profundă, care prezintă trei poveşti extrem de umane". Odată ajuns pe platou, a realizat că regizorul este cu adevărat "încurajator. Este un fel de tată de familie - şi este un tată bun. I-a adunat pe toţi la un loc. Vorbeam despre mai toate lucrurile şi întotdeauna ne punea întrebări atunci când nu înţelegea ceva".
Cât despre ceilalţi actori, Del Toro observă: "Atunci când lucrezi cu actori precum Sean Penn sau Naomi Watts, totul devine mai uşor. Niciodată nu m-am plictisit să-i privesc pe Sean şi pe Naomi filmând scene în care eu nici măcar nu apăream - eram în primul rând la un spectacol de excepţie."
Del Toro a mai lucrat cu Penn în trecut - dar nu au fost parteneri pe ecran, Penn regizând două dintre filmele în care a jucat Del Toro. Acesta spune că "e grozav să lucrezi cu Sean, indiferent dacă este actor sau regizor. El nu înţelege numai personajul său, ci şi pe cele pe care le interpretează ceilalţi actori. Cât despre Naomi, practic n-am avut nevoie de cuvinte pentru a comunica. Ne-am explorat cu toţii emoţiile şi trăirile interne".
Actorul îşi vede personajul ca pe un tip bun la suflet, care îşi caută sprijin în religie pentru a da un sens destinului său. Unii oamenii recurg la alcool, alţii la droguri; Jack Jordan se întoarce către Dumnezeu. În viaţa fiecăruia sunt momente pe care ţi-ai dori să le ştergi cu buretele, iar în 21 Grams, Jack se află într-un astfel de moment. Apoi el începe să-şi pună credinţa sub semnul întrebării şi oriunde s-ar îndrepta, nimeni nu-i poate da răspunsul potrivit. El trebuie să gândească din nou toate lucrurile în care a crezut până acum".
Iňàrritu observă asemănarea dintre Jack Jordan şi Del Toro, care la rândul său "a pus întrebări şi a analizat fiecare porţiune a scenariului şi a personajului. A vrut să afle motivul din spatele fiecărei acţiuni înainte de a începe filmarea. Am început să lucrez cu el cu cinci luni înainte de debutul producţiei. Vrea să-şi cunoască personajul din fiecare unghi imaginabil."
"Unul dintre cele mai importante aspecte legate de un actor este viaţa sa interioară, iar Benicio este un tip cu adevărat profund. Poţi să-i dai seama că se petrec foarte multe în sufletul său chiar dacă te mulţumeşti să-l filmezi pur şi simplu. El poate să stea perfect imobil, dar ochii săi vorbesc şi spun că în adâncul sufletului său se petrec multe. Este un cineast prin definiţie.
Interpretând rolul feminin principal, Naomi Watts este Cristina, acum mamă şi soţie devotată, care a reuşit să depăşească un trecut furtunos, în care a fost dependentă de droguri, dar care acum se confruntă cu un prezent devastat şi un viitor nesigur. Una dintre numeroasele persoane fascinate de Amores perros, Watts afirmă: "Alejandro a fost motorul din spatele realizării acestui film. El şi Guillermo au venit să mă vadă în timpul filmărilor de la "The Ring". Scenariul pentru 21 Grams era încă nefinisat, dar fără să-l citesc măcar le-am spus că pot conta pe mine".
"Când am primit scenariul, la ceva vreme după acea întâlnire, l-am citit şi m-am gândit că este cel de-al doilea film de excepţie în care urma să joc, după Mulholland Drive. Personajele se confruntă cu o serie de momente extrem de dificile, suferă foarte mult, dar în cele din urmă realizează cât de valoroasă este existenţa noastră; nu avem decât o singură viaţă, deci trebuie s-o trăim din plin. Cristina trebuie să treacă prin foarte multe încercări. Am iubit-o încă de la început, are un suflet minunat."
Watts a continuat prin a lăuda autenticitatea, migala şi răbdarea de care dă dovadă Iňàrritu. "Am avut încredere în Alejandro. Vrea să exploreze toate posibilităţile înainte de a face ceva. Fiecare zi era o nouă provocare; ştacheta emoţională era foarte ridicată, iar eu îmi doream să creez un personaj care să aibă coloană vertebrală. Am conturat-o pe Cristina în timpul repetiţiilor, dar m-am documentat şi eu, la rândul meu".
"M-am integrat foarte bine în grupurile de terapie care lucrau cu părinţii care îşi pierduseră copiii şi m-am legat profund de o femeie anume. Simt că am reuşit să mă apropii destul de bine de realitate, dar durerea rămâne totuşi inimaginabilă".
"A fost ca şi când şi-ar fi pus inima în palme", îşi aminteşte Iňàrritu. "Naomi şi-a pierdut vocea de câteva ori în timpul filmărilor. A dat tot ce avea mai bun cu fiecare secvenţă. Este de o versatilitate uimitoare şi improvizează ca o adevărată expertă."
Cât despre actorii cu care a colaborat pentru prima oară, Watts observă: \'Am avut o perioadă de repetiţii absolut fantastică. Benicio este grozav şi respect foarte mult ceea ce face. Am înţeles amândoi adevărata natură a interpretării celuilalt, dar nu ne-am petrecut foarte mult timp împreună, date fiind personajele cărora trebuia să le dăm viaţă." "Am admirat timp de 20 de ani tot ceea ce face Sean. Rolul său este mult mai interactiv ca al meu, aşa că a dat dovadă de un dinamism intens. Lucrând împreună, am simţit că mă pot baza pe el."
Penn îl interpretează pe Paul Rivers, un matematician care trebuie să se confrunte în acelaşi timp cu riscul de a-şi vedea căsnicia destrămându-se şi cu conştientizarea propriei mortalităţi, dar o schimbare dramatic în viaţa sa îl va face să-şi reconsidere priorităţile.
Iňàrritu se entuziasmează: "Faptul că am lucrat cu Sean Penn a fost ca şi când aş fi jucat fotbal cu David Beckham, sau ca şi când aş fi mers pe bicicletă cu Lance Armstrong - nivelul jocului creşte imediat, sau poate fi chiar mai presus de aşteptările tale. El nu raţionează; este un tip intuitiv, profunde moţional. Am citit, discutat şi repetat de câteva ori, iar el a înţeles tot, a absorbit toate ideile."
Dă viaţa personajului chiar în faţa ta, este un adevărat magician. Interpretarea sa este rodul unor activităţi unice, interne şi tăcute; nu-i place să repete sau să gândească prea mult înainte de a face ceva. Este unul dintre cei mai sensibili, mai inteligenţi, mai autentici şi mai generoşi oameni pe care i-am cunoscut. Acest fel de integritate nu este o calitate des întâlnită în meseria noastră".
Atunci când a fost întrebat ce l-a îndemnat să participe la filmul 21 Grams, Penn a răspuns: "Este extrem de simplu: este o naraţiune foarte aventuroasă, personajele sunt profund umane, iar primul film al regizorului m-a emoţionat cu adevărat. Maniera agresivă în care filmează Alejandro şi care rezonează perfect cu personajele şi circumstanţele veridice, m-a motivat foarte mult."
Penn adaugă despre actorul căruia i-a fost regizor mai înainte: "Benicio este unul dintre actorii contemporani care mă atrag cel mai mult. Este un tip profund, iar această profunzime, precum şi sensibilitatea sa, transpar foarte bine pe ecran. Are o putere de a inova care pare fără sfârşit, este cu adevărat unic."
Cât despre Watts, care i-a fost parteneră în două filme, Penn afirmă "Îmi place la nebunie să lucrez cu Naomi. O iubesc. E spontană, deşteaptă, extrem de talentată şi devotată trup şi suflet meseriei sale. E genul de actor care înnebuneşte publicul."
21 Grams a debutat cu 11 săptămâni de filmări, care s-au desfăşurat mai ales în Memphis, Tennessee, chiar dacă nici un oraş anume nu este menţionat în scenariu sau în film. Prieto explică: "N-am vrut ca acţiunea să se desfăşoare în Memphis, Tennessee, ne-am dorit ca ea să poată fi amplasată oriunde în America, sau chiar în lume. Scenariul este centrat pe aceste personaje şi pe întâmplările prin care trec ele."
Chiar dacă în generic nu a fost specificat acest lucru, filmările au avut loc în decoruri autentice. Printre locaţiile din Memphis care au fost folosite în acest film trebuie menţionate Şcoala Episcopală Grace - St.Luke (pentru scena cu piscina), Windyke Country Club, restaurantul North End şi vecinătatea grădinilor Chickasaw.
Autenticitatea locaţiilor a avut un impact profund asupra actorilor, încă din primul moment în care aceştia au sosit pentru a începe filmările. "Era frig când am ajuns acolo, dar când Naomi şi Sean au început să filmeze poveştile lor, s-a lăsat gerul de-a binelea", râde Del Toro.
"Memphis a fost grozav. A fost decorul ideal pentru filmul nostru. Alejandro a dorit ca totul să fie cât mai minimalist cu putinţă pentru a nu interfera cu povestea", spune Watts.
Salerno explică: "toate aceste locaţii din viaţa de zi cu zi le-au permis actorilor să se identifice foarte bine cu povestea, să simtă realismul şi contingenţa naraţiunii. Am încercat din greu să le creăm un mediu propice - ca şi pentru Alejandro, căruia îi place să simtă energia locului în care se află. Am fi putut construi un decor în loc de capelă, spre exemplu, dar simţi un fior atunci când intri în capela în care am filmat noi - ne-am dorit şi am şi reuşit, ca acest lucru să fie vizibil şi în film."
Dat fiind decorul în care se desfăşoară filmul şi care este cel al Americii Meridionale, Memphis s-a dovedit a fi cea mai bună alegere pentru producători, deoarece oferea diversitatea umană şi locală necesară pentru a contura fiecare secvenţă din 21 Grams. Iňàrritu crede că "este un oraş unic, deosebit de toate celelalte oraşe americane pe care le-am vizitat. Îmi aminteşte puţin de oraşele Americii Latine. Memphis-ul are o personalitate puternică, iar locuitorii săi sunt nişte oameni cu picioarele pe pământ. Este inima Americii, dar în acelaşi timp îţi inspiră un sentiment de tristeţe, de nostalgie. Poţi să auzi melodiile blues peste tot şi mai este şi forţa nestăvilit la care te face să te gândeşti râul Mississippi.
Prieto observă şi el că în cele din urmă filmul a sfârşi prin "a reflecta atmosfera şi structura aparte a acestui oraş. Ii punem în valoare personalitatea. M-am îndrăgostit de acest oraş, de priveliştile sale minunate, de locuitorii săi. Societatea din Memphis este reprezentată la toate nivelele sale, ca şi cea pe care o arătăm în film. Oraşul are clădiri contemporane, dar în acelaşi timp îşi dă senzaţia că eşti într-un decor mult mai vechi".
Scenaristul Arriaga îl numeşte pe William Faulkner ca fiind unul dintre scriitorii care l-au influenţat cel mai mult, mai ales în calitatea sa de profesor de literatură. În timpul filmărilor care au avut loc în Memphis, Arriaga a luat o pauză şi a profitat de ocazie pentru a face un pelerinaj la casa natală a celebrului scriitor, din Oxford, Mississippi.
Pentru designerul de producţie Brigitte Broch, altul dintre colaboratorii de la Amores perros care s-a alăturat echipei de producţie de la 21 Grams, oraşul Memphis este "istorie, autenticitate şi suflet. Bazându-ne pe inspiraţia de moment pe care am avut-o Alejandro, Rodrigo şi cu mine, am ales Memphis-ul. Erau aici mai multe stiluri arhitecturale, care ne-au oferit foarte multe posibilităţi, mai multe variante de structurare a poveştii. Casele nu seamănă între ele; pentru fiecare nivel social, am vrut ca mediul în care trăieşte fiecare personaj să vorbească pentru el, iar oraşul Memphis avea toate calităţile necesare. 21 Grams explorează esenţa suferinţei umane, a mântuirii - scenele sunt extrem de intense - şi aşa este şi acest oraş."
"Ultimele două săptămâni de filmare au avut loc pe lângă Albuquerque, New Mexico. O săptămână întreagă a fost petrecută în preajma unui motel sordid din Grants, o aşezarea cu o singură stradă principală. O altă locaţie din regiunea Albuquerque a fost cea din teritoriul Zia Pueblo, stepă aridă de o maiestate surprinzătoare. Salerno observă că locaţiile din New Mexico au oferit "severitatea deşertului, care a contrastat profund cu oraşul Memphis, de care am avut nevoie într-un alt moment al povestirii."
Cât despre scenele de interior, dorinţa producătorilor de a respecta autenticitatea a dus la exagerări, de genul că dacă o secvenţă se petrecea într-un birou, unde se află un birou ale cărui sertare nu vor fi niciodată deschise în faţa camerei de filmat, Broch şi echipa sa le umpleau totuşi cu obiectele necesare profesiei şi personalităţii proprietarului respectivului birou. "Între mine şi Alejandro există o încredere totală. Dacă scenariul nu oferă informaţii suplimentare despre personaj, atunci eu mi le voi imagina singură", observă ea. "Ştiu, la fel lucrează şi actorii".
Din punctul de vedre al lui Broch, fiecare decor din platou, fiecare mobilă se află în acel loc "dintr-un motiv bine întemeiat. Acest motiv este legat de veridicitatea personajului care ar trebui să ocupe acest loc. Alejandro, Rodrigo şi cu mine colaborăm îndeaproape. Eu prepar o prezentare şi apoi revizuim toţi trei materialul. Discutăm despre culori, despre atmosferă, despre texturi. E o muncă de echipă şi suntem trei oameni care adoptă o privire de ansamblu pentru a se pune de-acord asupra aspectelor finale."
Prieto adaugă: "Brigitte incorporează culorile despre care am vorbit în timpul proiectării decorului. Elementele vizuale se schimbă pentru a corespunde structurii emoţionale a povestirii şi a personajelor sale - şi te ajută să-ţi dai seama de atmosfera generală. Am împărţit cele trei povestiri în funcţie de culori din cauza structurii peliculei. Există indicii subtile pe care publicul le poate observa; una este lumea lui Paul - de un albastru liniştit; lumea lui Jack este colorată într-un galben roşiatic, iar cea a Cristinei este undeva la mijloc, împestriţată cu galben şi cu stacojiu, dar şi cu ceva din azuriul lui Paul."
"Diversele secvenţe din film structurează diferit personajele, deoarece sunt în strânsă legătură cu etapa emoţională pe care ele o traversează într-un anumit moment", observă Iňàrritu.
Prieto dezvoltă ideea: "Atunci când lucrurile au devenit din ce în ce mai dificile pentru personajele noastre, ne-am orientat către nuanţe de verde. Când totul se îndreaptă înspre mai bine, verdele tinde să dispară din gama cromatică. Decorul şi metoda de filmare reflectă şi ele acest lucru - atunci când personajele se află într-o etapă intermediară, se folosesc decoruri mai tradiţionale."
Dar cromatica de ansamblu este uniformizată şi de un proces de estompare, care s-a desfăşurat în timpul developării negativului acestui film. "Aşa am crescut eu, privind acest gen de culori reflectat peste tot în ţinutul meu natal", explică Iňàrritu. "Rodrigo şi cu mine am discutat acest aspect înainte de începerea filmărilor. Am mai văzut şi nişte fotografii în stilul natură moartă care ne-au inspirat foarte mult."
Cum această abordare a fost prezentată încă din faza iniţială a procesului de producţie, Broch observă ca "echipa s-a jucat cu nuanţele, stacojiul s-a transformat în maro, iar roşul în negru. Rodrigo este un colaborator minunat şi este evident că ceea ce contează cu adevărat este ca eu să-mi adaptez munca în funcţie de creaţiile sale, de condiţiile de care are nevoie pentru o iluminaţie perfectă".
Designerul de costume Marlene Stewart adaugă că 21 Grams "a avut nevoie de o paletă cromatică extrem de precisă, din cauza manierei în care filmul a fost procesat, iar acest fapt a fost una dintre priorităţile mele. Procesarea a avut nevoie de un contrast masiv, astfel că cel mai bine era să folosim culori nu foarte tari, cam ca cele utilizate într-un film alb-negru."
Stewart a trebuit să se acomodeze stilului acestui film, care este într-o permanentă schimbare. Alegerile legate de costume au fost făcute mai ales în timpul procesului de producţie şi nu înainte de începerea propriu-zisă a filmărilor. Stewart observă: "Dacă te apuci de treabă şi ai idei preconcepute, în marea majoritate a timpului te vei simţi frustrată. Trebuie să-ţi discuţi viziunea cu regizorul şi cu actorii şi, în ceea ce priveşte necesităţile cromatice şi cu designerul de producţie sau cu cel care se ocupă de imagine. Procesul de creaţie trebuie să includă ideile tuturor membrilor echipei."
"Alejandro a accentuat faptul că trebuiau să se creeze costume care să nu distragă atenţia publicului de la personaje, care să nu-l forţeze să tragă concluzii. Acest lucru face ca povestea să devină mai accesibilă, să poată fi aplicată oricui".
Stewart a trebuit să le prezinte adesea actorilor o varietate de costume, pe măsură ce aceştia atingeau noi niveluri în dezvoltarea personajelor, iar gusturile lor evoluau odată cu interpretarea. Acesta a fost un alt beneficiu pe care l-a adus filmarea în ordine cronologică, deoarece le-a permis atât actorilor cât şi producătorilor să se bucure de şansa de a porni din acelaşi punct şi de a se dezvolta împreună. "Acesta fost un altfel de film, din punctul meu de vedere", recunoaşte Stewart. "Multe au venit de la sine şi în ultimul moment cream chiar acolo, în platou. Regizorul şi cu mine am încercat mereu să-i facem pe actori să se simtă în largul lor. Acest lucru a funcţionat deosebit de bine la 21 Grams, unde fiecare a făcut sugestii şi în cele din urmă ne-am pus cu toţii capul la contribuţie."
Salerno spune că "în timpul filmărilor, Alejandro n-a încetat nici un moment să lucreze cu actorii, ba chiar a filmat el însuşi câteva secvenţe. Se ajunge astfel la un punct în care el obţine ce şi-a dorit, dar nu se mulţumeşte cu atât, iar actorii şi producătorii şi-au depăşit deja limitele, au ajuns într-un punct pe care în mod normal nici nu şi l-ar fi imaginat. Am considerat că este un privilegiu pentru mine să-i pot urmări în timpul acestui proces".
Manevrând camera, Prieto a descoperit fascinaţia pe care o exercită asupra sa felul în care actorii îşi abordează rolurile. "Sean se interesează mereu de ceea ce facem cu camera, este mereu conştient de prezenţa acesteia. Are nevoie de o linişte totală pentru a se putea concentra asupra personajului pe care îl interpretează. Este uimitor - şi în plus de toate, mai este şi un tip extrem de generos."
Watts comentează: "Camera lui Rodrigo este şi ea un personaj din 21 Grams. Ea se află într-o permanentă mişcare şi este extrem de reconfortant pentru un actor să nu mai trebuiască să se concentreze în permanenţă asupra unui punct fix."
Prieto mărturiseşte că "Naomi este extrem de dulce şi niciodată nu se plânge de prezenţa camerei. Nu ştiu cum reuşeşte acest lucru, dar practic n-o vezi niciodată muncind. Ea se transformă în personaj - păşeşte în faţa camerei şi dintr-odată nu mai este Naomi, devine Cristina". Salerno adaugă: "Face nişte lucruri cu adevărat incredibile. Este fermecătoare în acest film."
Cât despre Del Toro, Prieto îl secondează pe Iňàrritu în laudele pe care acesta i le aduce actorului, pentru felul în care "descoperă şi explorează lucruri care n-au fost scrise. Este extrem de subtil. Ii insuflă personajului pe care îl interpretează o viaţă proprie. E minunat să-l poţi privi în ochi - mi-a plăcut să-i luminez ochii, iar atunci când am putut să-i punem acea sclipire în priviri, au ieşit la suprafaţa lucruri extrem de profunde. Benicio ştie cum să pună în valoare anumite aspecte - cum să menţină un echilibru atunci când camera se află la distanţă, iar atunci când aceasta se apropie emană o intensitate pe care la distanţă rişti să n-o observi..."
Membru al echipei încă din faza iniţială şi observator auto-proclamat în timpul producţiei, editorul filmului 21 Grams este Stephen Mirrione - laureat al Premiului Oscar pentru colaborarea sa la filmul "Traffic" şi deja obişnuit cu creionarea unei naraţiuni convingătoare, care să-l aibă pe Benicio Del Toro în rolul principal. Dar, după cum spune Mirrione, 21 Grams "este o poveste emotivă, care se bazează pe ceea ce se întâmplă în sufletul personajelor - pasiuni şi emoţii - şi nu pe existenţa unei anumite intrigi."
"Mă simt în largul meu cu acest tip de naraţiune; îmi oferă o anumită libertate, nu mai sunt legat de intrigă, aşa că mă pot concentra pe redarea unei anumite stări sufleteşti în timpul unei scene. Mă pun în locul personajelor. Acest aspect face ca munca mea de editare să devină mai interesantă. Privesc secvenţele care au fost filmate în fiecare zi şi mă asigur că n-am uitat nimic. Alejandro nu vrea ca vreun moment din acest film să se irosească, în fiecare moment mi-a spus ce vrea să obţină, ce caută. Încearcă să prevadă orice situaţie. Scenele au fost filmate în toate decorurile imaginabile, astfel încât am avut la îndemână foarte multe opţiuni. Indiciile mele au fost legate de ceea ce făceau actorii sau camera de filmat - Rodrigo împrumută mult din personalitatea sa acesteia din urmă".
Mirrione observă: "provocarea atunci când editezi un astfel de film constă în faptul că toată lumea îl va privi i va reacţiona diferit la el. Dar nu va trebui ca publicul să ştie dinainte la ce să se aştepte, deoarece filmul îi va antrena pe spectatori în desfăşurarea sa. Fiecare va resimţi filmul altfel. 21 Grams te influenţează pe măsură ce acţiunea se derulează. Iar la sfârşit, când totul se termină, impactul emoţional de ansamblu va fi acelaşi - ceva din tine se va schimba. Prieto spune că 21 Grams "este genul de film la care te gândeşti şi la câteva zile după ce l-ai văzut. Se referă la subiecte care ne interesează pe toţi, care sunt prezentate astfel încât fiecare se poate regăsi în ele."
21 Grams vorbeşte despre felul în care descoperim speranţa, iertarea şi mântuirea", afirmă Del Toro.
"Fiecare om, indiferent de cultura din care face parte, a experimentat la un moment dat aceste emoţii şi dileme profund umane", comentează Stewart. "Aceasta este cheia în care filmul poate fi interpretat."
Broch adaugă: "Ne-am pus tot sufletul pentru a face din "21Grams" un film cu adevărat special. Ştiam că facem ceva deosebit."
Watts spune că 21 grams îţi redă speranţa, pe care nu trebuie s-o pierzi nici în cele mai dificile momente."
Despre distribuţie:
SEAN PENN (Paul Rivers)
Într-o carieră care se întinde pe parcursul a peste două decenii, Sean Penn a devenit una dintre figurile emblematice ale cinematografiei americane. Cu ocazia Festivalului de film de la Veneţia, din 2003, a fost ales Cel Mai Bun Actor pentru rolul său din 21 Grams.
A fost nominalizat de trei ori la Premiul Academiei pentru Cel Mai Bun Actor, cu rolurile din I Am Sam al lui Jessie Nelson, Sweet and Lowdown al lui Woody Allen şi Dead Man Walking, în regia lui Tim Robbins. Ultimele două roluri i-au mai adus şi nominalizări la Globul de Aur, iar ce-a de-a treia nominalizare la acelaşi premiu a marcat interpretarea sa într-un film semnat Brian De Palma, Carlito's Way.
Sean Penn a debutat în cinematografie în 1981, cu rolul din filmul Taps, în regia lui Harold Becker. În 1982, a intrat în lexiconul culturii pop cu interpretarea personajului Jeff Spicoli din filmul lui Amy Heckerling, Fast Times at Ridgemont High.
A continuat cu roluri memorabile în filme precum The Falcon and the Snowman (regizat de John Schlesinger), At Close Range (semnat de James Foley), Colors al lui Dennis Hopper, Casualties of War (în regia lui Brian de Palma), State of Grace (Phil Joanou), The Game (regizat de David Fincher) şi versiunea cinematografic semnată de Anthony Drazan după Hurlyburly (pentru care a fost numit Cel Mai Bun Actor la Festivalul de Film de la Veneţia, în 1998).
Sean Penn şi-a extins atribuţiile odată cu crearea propriei sale companii de producţie, Clyde Is Hungry Films. Prin intermediul acestei companii, el a produs şi interpretat unul dintre rolurile principale din Loved, al lui Erin Dignam, a fost producător executiv şi interpret în She's so Lovely al lui Nick Cassavetes (pentru care a fost ales Cel Mai Bun Actor la Festivalul de Film de la Cannes, din 1997), a mai apărut şi în U Turn, regizat de Oliver Stone şi a produs şi regizat celebrul The Pledge, cu Jack Nicholson în rolul principal.
Şi-a făcut debutul regizoral în 1991, cu The Indian Runner, film pe care tot el l-a scris şi produs. Următorul său film în calitate de regizor a fost The Crossing Guard, în 1995, în care rolurile principale au fost interpretate de Jack Nicholson, David Morse şi Anjelica Houston (care a primit un Glob de Aur şi a fost nominalizată la premiile SAG pentru acest film). Colaboratorul său din 21 Grams, Benicio Del Toro, a apărut atât în The Indian Runner cât şi în The Pledge.
De curând, Sean Penn a scris şi regizat contribuţia Statelor Unite la filmul internaţional 11'09''01". Acest proiect a reunit 11 regizori de pe întreaga planetă (printre care se numără şi Alejandro Gonzalez Iňàrritu, regizorul filmului 21 Grams), care au creat scurtmetraje în replică la evenimentele dramatice de pe 11 septembrie 2001.
De curând, Sean Penn a apărut alături de Jack Nicholson şi Woody Harrelson în The Late Henry Moss, piesă scrisă şi regizată de Sam Shepard, scriitor laureat al premiului Pulitzer.
Mai poate fi văzut în Mystic River, film regizat de Clint Eastwood. De curând, Sean Penn a terminat filmările la producţia lui Niles Mueller, The Assassination of Richard Nixon (în care o are drept parteneră pe Naomi Watts, cu care a colaborat şi la 21 Grams).
BENICIO DEL TORO (Jack Jordan)
La festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, din 2003, Del Toro a câştigat Premiul Publicului pentru Cel Mai Bun Actor, graţie interpretării sale din 21 Grams.
Rolul Javier Rodriguez în Traffic, film regizat de Steven Soderbergh, i-a adus un premiu al Academiei, ca şi un Glob de Aur, un premiu al Screen Actors Guild, un BAFTA şi premii din partea New York Film Critics Circle, National Society of Film Critics, Chicago Film Critics Association şi a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. A mai obţinut şi două premii Independent Spirit pentru Cel Mai Bun Rol Secundar: primul s-a datorat personajului Fred Fenster, din Usual suspects, în regia lui Bryan Singer, iar cel de-al doilea l-a obţinut pentru interpretarea lui Benny Dalmau, în filmul lui Julian Schanbel, Basquiat.
Născut în Puerto Rico, Del Toro a crescut în Pennsylvania. Mai târziu, a frecventat cursurile universităţii din San Diego, California, unde şi-a împărţit timpul între pictură şi lecţiile de actorie. A apărut în numeroase producţii studenţeşti, iar una dintre acestea i-a oferit şansa de a apărea la un festival dramatic de la teatrul Lafayette, din New York.
A rămas în New York pentru a studia actoria la The Circle, în The Square Acting School şi a obţinut o bursă la Conservatorul Stella Adler. Mai târziu, s-a mutat la Los Angeles şi a studiat la Actors Circle Theater, iar mai apoi a apărut în roluri secundare în numeroase seriale de televiziune . Printre apariţiile sale pe micul ecran se numără şi cea dintr-un mini-serial câştigător al unui premiu Emmy, Drug Wars: The Camarena Story (în regia lui Brian Gibson).
Del Toro a debutat în cinematografie cu Licence to Kill, film regizat de John Glen, în care îl are drept partener pe Timothy Dalton. Printre celelalte filme ale sale se numără Fearless (regizat de Peter Weir), Swimming with Sharks (al lui George Huang), The Funeral (regizat de Abel Ferrara), Excess Baggage (al lui Marco Brambilla), Fear and Loathing în Las Vegas (semnat de Terry Gilliam), The Way of the Gun (în regia lui Cristopher McQuarrie), Snatch (al lui Guy Ritchie), The Hunted (semnat de William Friedkin), dar şi The Indian Runner şi The Pledge (ambele regizate de Sean Penn, colegul său din 21 Grams).
NAOMI WATTS (Cristina Peck)
La Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, din 2003, Naomi Watts a câştigat Premiul Publicului ca Cea Mai Bună Actriţă pentru rolul său din 21 Grams.
A fost aplaudată de criticii din întreaga lume pentru felul în care a interpretat rolul principal din filmul lui David Lynch, Mulholland Drive, care a avut premiera mondială în 2001, la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Acest rol i-a adus premiul pentru Cea Mai Bună Actriţă din partea mai multor asociaţii de critici, printre care se numără National Society of Film Critics şi Chicago Film Critics Association. A fost aleasă Vedeta Zilei de Mâine la Premiile de Divertisment ShoWest, iar la Festivalul de Film de la Hollywood a obţinut Premiul Hollywood pentru Cel Mai Bun Debut.
Printre celelalte filme ale lui Naomi Watts se numără The Ring, producţie de succes semnată de Gore Verbinski, Le divorce, în regia lui Merchant Ivory şi Ned Kelly, semnat de Gregor Jordan.
În curând, va putea fi văzută alături de Laura Dern, Peter Krause şi Mark Ruffalo în filmul independent We Don't Live Here Anymore, pe care tot ea îl şi produce. Printre proiectele sale trebuie menţionate The Assassination of Richard Nixon, în regia lui Niels Mueller (în care apare alături de Sean Penn, partenerul său din 21 Grams), I Heart Huckabees, semnat de David O. Russell (cu Jude Law şi Dustin Hoffman) şi Stay, film semnat de Marc Forster, cu Ewan McGregor în rolul principal.
Născută în Anglia, Naomi s-a mutat în Australia la vârsta de 14 ani. Primul său rol important a fost cel din Flirting, în regia lui John Duigan.
CHARLOTTE GAINSBOURG (Mary Rivers)
Charlotte Gainsbourg a apărut în numeroase filme regizate de unii dintre cei mai importanţi regizori europeni. A câştigat de două ori premiul César, echivalent francez al premiilor Academiei. Primul César l-a obţinut la vârsta de 15 ani, în L'effrontée al lui Claude Miller, la categoria Cel Mai Bun Debut. Următoarea sa colaborare cu Miller, la filmul La petite voleuse, i-a adus o nominalizare la Premiile César, pentru Cea Mai Bună Actriţă. A fost din nou nominalizată câţiva ani mai târziu la aceeaşi categorie pentru interpretarea sa din Love, etc., film semnat de Marion Vernoux. De curând, apariţia sa în filmul lui Danièle Thompson, La buche, i-a adus un César pentru Cea Mai Bună Actriţă într-un Rol Secundar.
A apărut şi în Charlotte for Ever, în regia lui Serge Gainsbourg şi a avut-o drept parteneră pe mama sa, actriţa Jane Birkin., în filmul regizoarei Agnes Varda, Kung-fu Master. Unchiul său, Andrew Birkin, semnează un alt film în care apare Charlotte; este vorba despre Cement Gardens, adaptat după un roman de Ian Fleming. Filmul a dobândit numeroase premii, printre care se numără şi Ursul de Argint pentru Cel Mai Bun Regizor, la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin şi Premiul pentru Cel Mai Bun Film la Festivalul Filmului Britanic de la Dinard; lui Charlotte Gainsbourg, filmul i-a adus un premiu pentru Cea Mai Bună Actriţă la Festivalul Scrittura e Immagine, în 1994.
ALEJANDRO GONZALEZ INARRITU (Regizor/Producător)
Primul film al lui Alejandro Gonzalez Iňàrritu, Amores perros, a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, în 2000. Pelicula a obţinut cu acest prilej Marele Premiu oferit în cadrul Săptămânii Criticilor. Ca regizor al filmului, a fost remarcat la Premiile Academiei atunci când pelicula a fost nominalizată la categoria Cel Mai Bun Film Străin.
Printre celelalte distincţii pe care Iňàrritu le-a obţinut cu acest film se numără un premiu BAFTA pentru Cel Mai Bun Film Străin; o nominalizare la Globul de Aur şi la premiul oferit de New York Film Critics Circle, la aceeaşi categorie; Premiul London Film Critics Circle pentru Cel Mai Bun Regizor şi premii la Festivalurile Internaţionale de Film de la Bogota, Chicago, Cuba, Edinburgh, Flanders, Moscova, San Sebastian, Sao Paulo şi Tokyo. În plus, filmul a luat majoritatea premiilor Silver Ariel, oferite de Academia Mexicană de Arte Cinematografice şi Stiinţă (echivalentul mexican al Oscarurilor).
În 2001, a produs şi regizat Powder Keg, un scurt-metraj pentru BMW care a inclus aportul unor regizori precum Wong Kar-Wai, Ang Lee, Guy Ritchie şi John Frankenheimer. Powder Keg a obţinut trei premii Clio şi se situează pe locul 2 în topul celor mai bune filme publicitare, organizat de revista Times.
În 2002, Iňàrritu a regizat un scurt-metraj care a fost inclus în proiectul 11'09'01'', nominalizat ulterior la Premiul César. Ceilalţi cineaşti care au reacţionat prin acest film în faţa evenimentelor dramatice din Septembrie 2001 au fost vedeta din 21 Grams Sean Penn, Youssef Chahine, Amos Gitai, Shohei Imamura, Claude Lelouch, Ken Loach, Samira Makmalbaf, Mira Nair, Idrissa Ouedraogo şi Denis Tanovic.
GUILLERMO ARRIAGA (Scenarist)
Prima colaborare a lui Guillermo Arriaga cu Alejandro Gonzalez Iňàrritu s-a concretizat sub forma scenariului de la Amores perros. Cei doi au lucrat din nou împreună la scurt-metrajul Powder Keg.
Umanist prin definiţie, Arriaga nu este doar scenarist, ci şi un romancier extrem de apreciat de către critici, regizor de documentare pentru televiziune, producător de emisiuni radio şi TV şi, timp de peste douăzeci de ani, profesor de colegiu. A mai regizat şi scurt-metraje, printre care se numără Rogelio (difuzat la numeroase festivaluri de film).
Cele trei romane scrise de el (The Sweet Scent of Death, Guillotine Squad şi Buffalo of the Night), ca şi o culegere de nuvele (Retorno 201) au fost apreciate pentru inserarea inteligentă a dialogului, pentru utilizarea structurilor narative, pentru complexitatea personajelor şi a temelor tratate. Ideile fundamentale sunt contradicţiile inerente speciei umane, puterea vieţii, a dragostei şi prezenţa constantă a morţii. Cărţile sale au fost traduse în mai multe limbi şi vândute în peste treizeci de ţări. Acum este pe cale de a termina cel de-al patrulea roman al său, Little Toads.
În prezent, Arriaga lucrează la trei scenarii: unul pentru Tommy Lee Jones, intitulat Looking for Jimenez, pe care actorul îl va regiza; Dallas Buyers Club care va fi regizat de Marc Forster, iar Arriaga însuşi va regiza cel de-al treilea scenariu, pe care speră să îl termine spre sfârşitul anului.