Filmul nu e efectiv prost, nu e nici rău făcut - e pur şi simplu complet inutil. Nul. Zero barat. Poveste banală, cu un ucigaş sadic pervers ticălos mişel porc-de-câine care revine-n orăşel după nişte ani (deşi a murit de-a binelea), şi tot ca să căsăpească liceeni - Doamne nu-mă-lăsa, unde-am mai auzit noi chestia asta...? Măgăreaţa cade pe cine nu trebuie. Torturile, cu bisturie şi alte ustensile chirurgicale din instrumentarul prosecturii, pe mese de operaţie improvizate, care la morgă, care-n hambar, sunt foarte gory (adică borşoase) şi explicite, fără pic de subtilitate sau ingeniozitate - dar supralicitate prin prelucrări isterice ale imaginii, când vin din flash-back. Amicul îi ciumpăveşte câte doi, mereu punând câte o victimă să-i ceară s-o omoare pe cealaltă, ca ea să scape - vreau să zic că serialul Saw era o capodoperă pe lângă chestia asta! La fel de nevolnic stă şi-n materie de motivaţii - două vorbe fără sare şi piper, doar ca să bifeze capitolul expozeurilor morale cu susunjos. Suspense, ioc; coups-de-théâtre, ciuciu (deşi s-ar vrea). Plictiseală sinistră, şi în timpul supliciilor, şi printre ele. Şi cam atât.
A. Şi e-n 3-D.
Mă credeţi sau nu, dar nici măcar nu se ostenesc să pună unghiurile în aşa fel încât să speculeze stereoscopia - ca-n Journey to the Center of the Earth, cu toate ăle cataroaie şi guguloaie şi flegme care-ţi veneau între felinare Aici, filmează-n relief o realitate plată - aşa că nu te-alegi nici măcar cu satisfacţia perversă a unui borş ca-n viaţă.
25 noiembrie, 2008, h. 09:15-09:55
Bucureşti, România