Joi, 20 noiembrie 2008, a avut loc la Institutul IRECSON vernisajul expoziţiei lui Florian Lucan - Glosări plastice pe vegetal. Lucrările selectate pentru această expoziţie reprezintă un segment aparte din munca întreprinsă în ultimii patru ani de către artist, care încearcă să surprindă în pînzele sale deopotrivă concretul şi abstractul, operînd exclusiv cu mijloace figurative. Formele sale sînt plasate, pe de o parte, într-o lume concretă pe care o sugerează fără intenţia de a o explica, pe de alta, într-un spaţiu abstract, unde privitorul este invitat să păşească, fără pretenţia de a i-l revela. Cadrul general propus pentru acest sistem tematic este misterul. Evitarea oricărei forme de scenografie şi a surselor iconografice validează încercarea de exprimare a tensiunilor dintre vizibil şi invizibil, doar prin intermediul semnului aplicat pe suport, fără folosirea valorii sale de simbol. Faptul că, la nivelul ideii, limbajul este disociat de imagine, iar la cel formal, imaginile realist-naturaliste tind a se integra în structuri decorative pune în discuţie binomul iconoclast-iconodul. Avem de-a face cu un primat al concretului, dublat de semnificaţiile abstractului ce însoţeşte imaginile. Între cele două lumi există însă o continuitate evidentă.
"În recentele mele lucrări - spune Florian Lucan - am pus accentul pe grafie şi pe un volum care se intersectează cu ceea ce ţine de culoare. Cu toate că am lucrat aşa-zis colorat, cromatica se subordonează formei. Linia este conţinută în elementele florale sau în drapaje, fără a se confunda însă cu conturul. La nivel de program, m-a interesat crearea unei stări de fluiditate şi de nonagresivitate, care să se opună unei lumi dominate de succesiuni convulsive de evenimente. Am dorit să surprind energia potenţială a formelor asupra cărora m-am oprit, încercînd ca, de această dată, să fac cu totul altceva decît făcusem pînă acum."
Revenind la lucrările expoziţiei, acestea pot fi clasificate, după motivele formale, în coloane, în inimi şi în labirinturi. Elementul unificator este floarea. Dintre cele menţionate anterior, putem identifica raportarea cvadruplă a artistului la lume. Trei elemente recurente ale expoziţiei sînt relaţionate printr-un al patrulea, care determină sensul acestora.
Sugererea efectului cinetic
Labirintul reprezintă, prin excelenţă, provocarea, misterul, ermetismul, totalitatea, conversia finitului în infinit (prin repetare), dar şi ideea transcenderii. Din punct de vedere vizual, labirintul lui Lucan este asimilabil unei flori centripete, care absoarbe privitorul prin sugerarea efectului cinetic. Dispunerea volumetrică a tonurilor în cercuri concentrice, care tind să se transforme spre exterior în pătrate, creează un anume magnetism. Echilibrul instabil dintre planuri şi contururile complet închise care le delimitează este amplificat de efectul static al fiecărei forme în parte, plutitoare pe diverse straturi ale pînzei. Sugerarea energiei potenţiale îl scoate pe privitor din inerţie. Imaginea labirintică se doreşte, prin cromatică, arhetipul florii şi, în acelaşi timp, o mandală. Efectul de prăbuşire spre interior conduce la irisul plasat în centru, care polarizează întreaga energie. Este iminentă explozia bobocului în floare.
Aceasta, tratată singular (şi abstract) în "labirinturi", devine modulul seriei de inimi şi de coloane. Apare implicit relaţia unu-multiplu. Dacă, în prima situaţie, imaginea se doreşte arheul tuturor florilor, în celelalte, multitudinea florilor este "chemată" să reprezinte unicul, prin organizarea în forme clar definite. Cuplarea a două simboluri puternice (şi periculoase din punctul de vedere al posibilelor apropieri de kitsch) reprezintă unul dintre riscurile asumate de artist. Acesta îşi caută baza în adevărul reprezentării, nu în ingeniozitate. Adevărul nu se suprapune cu realismul. Florian Lucan îşi realizează inimile prin organizarea pînzei şi prin gruparea florală, cu mijloacele sale tehnice obişnuite. Este o încercare (personală) de eliminare a relativizărilor privind frumosul. Conjunctura (ne)favorabilă nu are nimic în comun cu ceea ce reprezintă arta (autentică).
Coloana (floral-vegetală) face legătura între două lumi: una aflată la nivelul solului care, în sens heideggerian, o pro-pune, cealaltă, în atmosfera ce o ex-pune. Limitarea de cadru şi focalizarea pe fus(ul coloanei) reprezintă puntea de legătură între vizibil şi invizibil, între materie/materialitate şi idee. Aceste coloane, aparţinînd unor diptice, triptice sau tratate individual, sînt surprinse în diferite ipostaze. Cîteodată se impun prin forţă şi prin echilibru; alteori sînt supuse unor tensiuni, fiind chiar frînte ori pe cale de a se rupe. Toate acestea, în relaţie cu starea de spirit pe care a avut-o artistul cînd le-a conceput.
Expoziţia cuprinde şi cîteva lucrări adiacente temelor cristalizate în timp: un triptic cu detalii florale ce invită la căutarea sensului de lectură şi în care prevalează latura decorativă sau cîteva încercări de plasare în spaţii concrete a coloanelor florale. Sînt apoi experimentele, să le spunem cinetice, în care flori reprezentate prin semne cromatice survolează diverse planuri ori volume, şi chiar o lucrare cu tangenţe minimaliste, concretizată într-un triptic. Toate acestea, sub semnul florii.
Pînă pe 20 decembrie 2008, publicul bucureştean poate păşi din lumea de beton de pe Calea Victoriei, în cea plastic-florală de la Editura Irecson.