Priveşte cum arde - Burn After Reading

Axioma nr. 1: într-o lume perfectă, toate filmele ar trebui să fie făcute de fraţii Coen.
Axioma nr. 2: chiar şi un film prost al fraţilor Coen e mai bun decât 95% din restul filmelor.

Valabile nicicând şi dintotdeauna (sic!) aceste ziceri erau en vogue la finalul anilor '90, când domnii Joel&Ethan hotărau trecerea dintr-o ligă numai a lor într-una mai mare şi mai faimoasă. Nu neapărat mai interesantă - e minunat să-ţi permiţi nume sonore pe generic şi e hazliu la culme să-i maimuţăreşti pe ecran, dar cum rămâne cu regula de la care fraţii nu abdicau nici bătuţi? "Don't act funny - be funny" (în engleză, în text) funcţiona de minune - mărturie stă seria imbatabilă încheiată glorios în 1998 cu The Big Lebowski.

Ultimul opus al foştilor "enfants terribles" (Burn after Watching, zicea un hâtru pe internet) pune în scenă o seamă de dependenţi (de alcool, de sex, de chewing-gum) pentru încă un studiu asupra prostiei omeneşti. Tărăşenia se întâmplă laWashington (departe de Fargo, ahem!), distribuţia (Pitt, Clooney, Malkovich) e doar un cârlig pentru naivi, plotul e haios doar la nivel de enunţ: "intelligence is relative". Lipseşte stropul de umanitate care aducea pe vremuri acel bagaj esenţial de tragism - întregul aduce cumva cu o găină decapitată care aleargă bezmetică degeaba, atunci când nu-ţi bagă ghearele în ochi. O glumă, da, dar o glumă proastă. Fraţii Coen au avut chef de joacă? Prea bine, dar s-a întunecat - înapoi acasă, spălat pe mâini, păpică, pipilică şi culcat devreme, mâine avem şcoală.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.