Hotărât lucru: asemenea lui Nicu Alifantis (şi spre deosebire de alţi corifei ai "muzicii tinere",
folk, lansaţi şi promovaţi intens de Cenaclul Flacăra "al tineretului revoluţionar comunist"), Mircea Baniciu a ştiut - (şi) după ce a ieşit din formula
Phoenix -
să-şi aleagă colaboratori profesionişti (în calitate de
music arrangers) pentru
LP-urile sale
ante-1989. Astfel, pentru cei care ascultă atent, Mircea Baniciu înseamnă, înainte de toate, formaţia timişoreană
Post Scriptum (Doru Apreotesei - clape; Mircea Marcovici - bas; Nuţu Olteanu - chitară; Tiberiu Ladner - baterie şi Mihai Farcaş - percuţie), Dan Bădulescu (colaborator important şi orchestrator la cel
de-al doilea album,
Ploaia) şi mai ales - pe atunci - tânărul Doru Căplescu (care
i-a fost
master mind la cel
de-al treilea LP,
Secunda 1).
Ultima sa apariţie pe disc din vremea când în România dicta o ideologie politică (a partidului unic, a superiorităţii orânduirii comuniste, a "omului nou" etc.), nu
economic-hedonistă, adună două nume importante în
pop-ul românesc: orchestratorul Doru Căplescu, pentru care claviatura de
synthesizer nu mai era o taină indescifrabilă, şi
poetul-textier Dan Verona, care prelucrează inspirat, în albumul
Secunda 1 (1989), câteva teme şi motive din basmul lui Petre Ispirescu,
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Discul are o structură unitară şi punctează principalele momente din viaţa omului de ieri, de azi şi din totdeauna: un prolog (
Poveste despre poveste), naşterea (
Promisiunea; Cântec despre cel ce vede întâia oară soarele), tinereţea şi treptele iubirii (
Lume, lume; Balada dragostei; La-nceput de drum; Frunza; Scorpia şi gheonoaia) şi, peste toate, dorul - pur omenesc - de nemurire, de "tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte" (
Secunda cea fără de bătrâneţe şi fără de moarte), un epilog (
În loc de final). Alte două piese (
Drumul înapoi şi
Romanţa iepurelui întâmplător), apărute în 1989 doar ca
bonus tracks pe caseta audio, nu pe vinylul original,
n-au mai încăput pe
CD-ul ce - pentru prima oară, după 20 de ani - editează albumul din 1989.
Această relansare (sub numele de
Mircea Baniciu Vinyl Collection - Anii '80-'90) este un prilej de bucurie sporită, fiind un proiect mai amplu ce oferă publicului zilelor noastre - tinerilor mai ales - primele albume de
vinyl ale lui Mircea Baniciu: cele patru piese de pe un
mini-disc din 1979; albumul galben fără titlu din 1981, primul său LP (ce trebuia să se numească
Tristeţi provinciale, însă cenzura vremii considera inacceptabil un tiltu despre tristeţi, pentru că -
nu-i aşa? - cu toţii eram pe atunci condamnaţi la fericire şi la bucurie) ce conţine
hit-urile deja clasicizate în istoria genului pop:
Vara la ţară, Eşarfă în dar, Cu tine în gând;
LP-urile: Ploaia, Secunda 1 şi
Secunda 2 - toate masterizate digital, cu un
sound competitiv, încă proaspăt (cel puţin în cazul primelor trei
LP-uri) şi profund reprezentativ pentru stilul celor care
le-au orchestrat: Apreotesei, Bădulescu şi Căplescu.