Iubesc muzica, deşi nu prea înţeleg cum e făcută. Reacţionez visceral. În loc de melodii preferate, am pasaje preferate. De multe ori schimb piesa după 30 de secunde pentru că a trecut partea de care aveam nevoie.
Recent, citind despre ritmul cu care începe
Lust for Life de Iggy Pop - punctul culminant al coloanei sonore de la
Trainspotting - am avut o revelaţie. Îmi place piesa asta datorită ritmului contagios creat de combinaţia dintre toba mică şi bass -
ta-ta-ta-tatatata, punctat de nişte
tz-tz-tz de tamburină. Ritmul perfect pe care să o iei la goană sau să dai din cap - ritmul care te face să îmbrăţişezi o întreagă melodie, deşi nu vrei decât primele zece secunde din ea.
Aceste zece secunde au fost cântate pentru prima oară în 1966 de The Supremes. Ritmul tobelor vine din bătaia cadenţată de
motown şi apare în multe piese din ultimii 50 de ani. Doar în colecţia mea am descoperit cinci bucăţi diferite care începeau cu acelaşi înnebunitor
ta-ta-ta-tatatata.
Încercaţi acest
mini-playlist şi vă promit că nu vă veţi opri din alergat decât atunci când băţul a lovit ultima notă:
The Supremes -
You Can't Hurry Love,
Iggy Pop -
Lust for Life,
Jet -
Are You Gonna Be My Girl?,
The Decemberists -
Sporting Life,
Travis -
Selfish Jean.