ianuarie 2009
Du levande / You, The Living
Filmul începe cu un bătrân care trece pe o stradă ajutându-se de un cadru, târând după el un câine răsturnat pe spate, încurcat în lesă.

Fiecare imagine este de o frumuseţe senină, de o luminozitate paşnică, de o perfecţiune igienică. Personajele au foarte puţin limbaj corporal. Sunt aproape nemişcate. Feţele lor nesănătos de albe, impenetrabile. Sunt cadre în care din mulţimea de oameni, doar unul singur se mişcă. Vizual, este o experienţă pe care o savurezi aproape corporal, senzaţia de plăcere este aproape fizică. Te îndrăgosteşti de film. Cazi în luminozitatea şi perfecţiunea decorului, şi nu te mai mişti.

Personajele principale, o femeie obeză care se plânge încontinuu că nu o înţelege nimeni, deşi ea nu pare să înţeleagă pe nimeni şi îi jigneşte pe toţi cei din jur, un psihiatru sătul să facă terapie cu nişte oameni "stricaţi" care vor să fie fericiţi fără să renunţe la egocentrismul, egoismul şi propria răutate, un vânzător de covoare, o învăţătoare, un consultant financiar, o fată care se ţine după un cântăreţ de rock visând să se mărite cu el şi să devină şi ea astfel faimoasă.

Filmul este compus din multe scene statice, teatrale, mişcarea este minimă, nişte tablouri perfect compuse, perfect cântărite, cuvintele sunt puţine, tăiate perfect pe scenă.

Oamenii suferă, sunt nefericiţi, au probleme. Se plâng şi se simt nedreptăţiţi. Par mici, meschini, răutăcioşi şi fără scrupule. Par orbi şi insensibili unii faţă de ceilalţi, par a trăi în vise de mărire, par grandomani şi rupţi de realitate.

Totul este sumbru, dar decorul este atât de perfect şi de luminos, încât nu ştii ce să faci: să sucombi sub mesajul că suntem răi şi putrezi, ori să cazi în extaz din pricina luminozităţii imaginii, a calităţii sale onirice, fantastice. Frică, sentimente, destine, dar mai ales egoism şi îngustime, iar aici toate au o expresie. Un nume.

La sfârşit ai senzaţia că ţi s-a prezentat un întreg oraş, că ai aflat totul despre foarte mulţi oameni. Toţi aceşti foarte mulţi oameni se opresc la sfârşit să se uite pe cer la spectacolul ireal şi straniu al foarte multor avioane încolonate care trec pe cer.
Regia: Roy Andersson Cu: Jessika Lundberg, Elisabeth Helander, Bjorn Englund, Leif Larsson, Olle Olson, Birgitta Persson

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus