Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2009

Mihaela Ursuleasa confirmă


Oltea Şerban-Pârâu

Ziarul de duminică, ianuarie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un volum rar, cumpărat la una dintre casele de licitaţie londoneze - prima ediţie tipărită (1796) a celor 12 simfonii londoneze de Haydn - a fost donat Filarmonicii "George Enescu" în seara primului concert al anului 2009.

Pretextul a fost bicentenarul morţii lui Joseph Haydn, marcat în 2009, şi pe care Filarmonica dirijată de Cristian Mandeal a început să-l onoreze chiar din primul concert, prin interpretarea plină de farmec în versiunea Orchestrei de Cameră a Simfoniei nr. 23. Greu de spus cărui fapt i s-a datorat sala arhiplină de la Ateneul Român, dar am avut plăcerea să văd inclusiv celebrele scări ale Ateneului pline aşa cum nu le-am mai văzut de mult la un concert obişnuit de stagiune. Cel puţin două cred că au fost cheile: Mihaela Ursuleasa şi repertoriul nu neapărat popular, dar în mod sigur plăcut, de secol XVIII-XIX.


Haydn, după 200 de ani

Agreabilă, galantă, clasică, în cel mai nobil sens al cuvântului, muzica lui Haydn se ascultă cu plăcere şi deschide apetitul pentru muzică. Pe când Haydn era angajatul prinţului de Esterhazy şi compunea această muzică, el o prezenta la palatul princiar împreună cu orchestra casei, uneori la balurile pe care prinţul le oferea, iar o astfel de simfonie deschidea, probabil, apetitul invitaţilor, pur şi simplu. Finalul serii a fost reprezentat de Te Deum de Bruckner, solişti Irina Iordăchescu - soprană, Antonela Bârnat - mezzosoprană, Ruben Mureşan - tenor, Marius Boloş - bas, pentru care Orchestrei Filarmonicii "George Enescu" i s-a alăturat Corul pregătit de Iosif Ion Prunner.


Romantica Mihaela Ursuleasa

Totuşi, atracţia serii rămâne Mihaela Ursuleasa, care de această dată a optat pentru Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Liszt. Cu o carieră impresionantă deja la cei 30 de ani ai ei, Mihaela Ursuleasa rămâne unul dintre tinerii solişti remarcabili care au pornit din România în ultimele decenii. Iar pentru cunoscători, o scurtă trecere prin biografia ei artistică demonstrează că este vorba despre o carieră reală, la cel mai înalt nivel.

Născută la Braşov în 1978, Mihaela Ursuleasa a uimit publicul încă de la vârsta de 7 ani, definitivându-şi studiile ulterior la Conservatorul din Viena. La vîrsta de 16 ani cucerea premiul I al prestigiosului concurs "Clara Haskil". Susţinând concerte cu dirijori şi orchestre de marcă încă de atunci, după încheierea studiilor Mihaela Ursuleasa a fost invitată în mod regulat pentru a cânta cu mari orchestre (dintre care amintim doar Orchestre National de France, Concertgebouw din Amsterdam, Philharmonia din Londra sau Academy of St. Martin in the Fields condusă de Sir Neville Marriner) sau cu mari dirijori (precum Claudio Abbado, sir Colin Davis, Kurt Sanderling, Paavo Järvi sau Marek Janowski). Acestora li se adaugă o serie de importante recitaluri la săli ce reprezintă repere pentru o carieră în muzica clasică, precum Amsterdam Concertgebouw, Filarmonica din Koln, Konzerthaus Vienna, Tonhalle Zürich, Wigmore Hall Londra sau Carnegie Hall din New York.

Concertul de Liszt cu care am auzit-o recent la Ateneu pe Mihaela Ursuleasa este unul dintre cele mai spectaculoase şi dificile tehnic ale repertoriului pianistic, chiar dacă nu excelează prin profunzime. Strălucită tehniciană, cu un perlaj superb, controlând magic nuanţele mici, zburând aproape pe deasupra claviaturii, Mihaela Ursuleasa fascinează, încântă, cucereşte... Ce am putea dori mai mult într-un astfel de spectaculos concert romantic?



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


1 comentariu

  • fiorul romantic era sublim, dar lipsea cu desăvârşire
    Marcel52 [membru], 21.01.2009, 23:37

    Mihaela Ursuleasa este o pianistă de excepţie. În interpretarea Concertului nr. 1 în Mib major de Franz Liszt cred totuşi că virtuozismul a luat locul într-o prea mare măsură sublimului, capricosului şi efemerului. Afirmaţia "ce ne-am putea dori mai mult?" este totuşi, după păreea mea, o cădere în admiraţie.Preocuparea exclusiv tehnică sărăceşte expresia muzicală. Spectaculosul este mai apropiat de arena circului decât de "muzica sferelor". Tehnica este doar un mijloc (important, dificil de format şi de întreţinut) de a comunica frumosul artistic şi nu un scop în sine. Chiar şi muzica lui Niccolo Paganini are substanţă nu doar virtuozitate (de pildă programatismul unor Capricii pentru vioară, din ciclul op. 1,"Vânătoarea" ,"Amoroso", "Râsul diavolului" ş.a.). Poate că despre interpretarea oferită de pianistul Evgeny Kissin s-ar putea spune "ce ne-am putea dori mai mult"? Dar de la Mihaela Ursuleasa am pretinde mai multă cantabilitate, o sonoritate mai diversă, o agogică romantică generoasă, "îmbrăcarea" sunetului, o sintaxă muzicală mai clar evidenţiată şi nu în ultimul rând o deschidere generoasă în colaborarea cu partenerul orchestral acompaniator. Sau ce să spunem de stilul interpretativ al Marthei Argerich în acelaşi concert? http://www.youtube.com/watch?v=9YNiav7q6ac Ne iubim interpreţii, dar le facem un deserviciu nesemnalându-le, fără urmă de răutate, unele carenţe de moment, remediabile.

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


Alte articole

 Frânturi de sacralitate - Oratoriul Paulus de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Marcel Frandeş
 Tendinţe de sincronizare, Oltea Şerban-Pârâu
 Simfonia Clopotele de Serghei Rahmaninov, Marcel Frandeş
 Concerte anticriză , Oltea Şerban-Pârâu
 Un an muzical cât două decenii?, Oltea Şerban-Pârâu
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer