Green Planet Blues l-a adus pe Micul prinţ în variantă eco - Le renard et l'enfant

Vulpea din Micul prinţ în variantă eco nu vrea să fie domesticită. Cel mai recent film al autorului Marşului împăratului / La marche de l'empereur, Luc Jacquet, este o docu-ficţiune autobiografică. Ea porneşte de la propria întâlnire a regizorului cu o vulpe, în copilărie. Filmul prezentat la Sinaia, în cadrul primului eveniment cinematografic ecologic, Green Planet Blues, 2009, ajunge în curând şi pe ecranele româneşti.

Ce se întâmplă când priveşti pentru prima dată în ochi un animal sălbatic? Lui Luc Jacquet i-a luat ceva timp ca să-şi pună această întrebare. A copilărit la ţară, a studiat pe urmă biologia, a făcut un stagiu în Antarctica, s-a îndrăgostit de pinguini, i-a portretizat în primul său documentar (care a luat Oscarul), iar acum se întreabă: cum poţi domestici o fiinţă?

Nu e vorba numai de animale sălbatice în această docu-ficţiune în care o fetiţă încearcă să se împrietenească cu o vulpe. Evident, te gândeşti imediat la Micul prinţ şi la vulpea care, lăsându-se domesticită prin ritualuri zilnice, ajunge să sufere când Micul prinţ pleacă în treaba lui.

De fapt, pare să spună Luc Jacquet, s-ar putea la fel de bine ca vulpea din filmul meu să refuze domesticirea ca să nu sufere când va fi părăsită. Sau, la fel de bine, vulpea - ca orice fiinţă -, nu poate fi legată de piciorul mesei nici măcar prin iubire. Căci atunci când începi să iubeşti pe cineva, eliberezi acea persoană. Şi, de regulă, oamenii înţeleg acest lucru destul de târziu, rar în copilărie.

Filmul pare să fie mai mult o fabulă decât un film ecologic sau pentru copii, cu atât mai mult cu cât, spre final, conţine imagini dure pentru un spectator şcolar. Dincolo de ideea animalului sălbatic ce preferă să păstreze distanţa faţă de om, Luc Jacquet - dacă e să facă ecologie - face o ecologie a relaţiilor umane şi merge la firul ierbii. La acel lucru care, aşa cum spunea omul de ştiinţă David Suzuki în The 11th Hour (prezentat tot la Sinaia), pare rupt din ideologia hippy şi, prin urmare, tratat cu neîncredere.

"Ne salvăm ca specie umană prin iubire" - spune omul de ştiinţă în filmul produs de Leonardo DiCaprio. Iar Luc Jacquet, care în La marche de l'empereur ne punea la colţ arătându-ne ce cumplită luptă duc pinguinii imperiali ca să supravieţuiască ca specie, mărşăluind sute de kilometri până la locul de împerechere şi clocindu-şi apoi ouăle pe un ger criminal, fără să mănânce ori să se mişte din loc zile în şir -, ne serveşte acum o pildă înfăşurată într-o poveste mult mai poetică.

De fapt, tot filmul pare să vorbească despre autorul său care încearcă să-şi explice fascinaţia şi respectul pentru animalele pe care nu le tratează nici o clipă ca pe nişte fiinţe inferioare.

Şi dacă la Bucureşti oamenii varsă mâncarea şi apa pe care alţi oameni le lasă pisicilor de pe lângă blocuri - în cazul în care nu le otrăvesc -, iată şi gesturi cu semn opus. Am auzit de un copil din judeţul Alba - din păcate nu ştiu decât că-l cheamă Alexandru -, care era să moară aruncându-se în faţa unei maşini ca să salveze o pasăre.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.