ianuarie 2009
Articole diverse
Colaborarea dintre Forumul Cultural Austriac şi Muzeul Ţăranului Român face posibilă, pentru prima dată în România, o retrospectivă Nikolaus Geyrhalter. Şase filme documentare de lung metraj vor face deliciul cinefililor şi al pasionaţilor de documentare pe parcursul ultimei săptămâni a lunii ianuarie 2009.

Lumi din lumea noastră: de la populaţiile din deşertul australian până la lumea fără oameni a industriei alimentare, trecând în viteza raliului Paris-Dakar prin cotidianul triburilor din nordul Africii şi curgând în ritmul lent al fluviului prin vieţile locuitorilor de pe malurile Dunării, cele şase filme documentare consemnează realităţi contemporane uimitoare de care ne desparte numai un număr sau altul de kilometri.

Această iniţiativă îşi propune să confirme importanţa crescută pe care filmul documentar o are pentru cinematograful internaţional din ultimii ani.

Regizorului austriac de filme documentare Nikolaus Geyrhalter i-a fost dedicată o retrospectivă în noiembrie 2008, cu ocazia celei de a 21-a ediţii a Festivalului de Film Documentar de la Amsterdam (IDFA). Creaţia sa însumează până acum şase filme documentare pentru cinematograf. Stilul lui Geyrhalter se caracterizează printr-o abordare sensibilă şi lucidă a subiectului filmării sale. El nu-şi permite nicio interpretare sau ornamentaţie fără scop: ceea ce este expus vorbeşte pur şi simplu de la sine.

Regizorul, care şi-a produs singur filmele şi care între timp este deja consacrat ca un apreciat producător de film documentar, se va afla ca oaspete la Bucureşti. Aveţi posibilitatea de a fi de faţă la o discuţie a artistului cu publicul precum şi la o masă rotundă al cărei moderator va fi Alexandru Solomon, unul dintre cei mai cunoscuţi regizori români de filme documentare.

Programul proiecţiilor
Muzeul Ţăranului Român
- Studioul Horia Bernea

Marţi, 27 ianuarie 2009
17.00 Adus de ape (Washed Ashore), 1994 [86'] (DVD)
19.00 Pâinea noastră cea de toate zilele (Our Daily Bread), 2005, [92'] (35 mm)

Miercuri, 28 ianuarie 2009
19.00 7915 km, 2008 [106'] (DVD)

Joi, 29 ianuarie 2009
17.00 7915 km, 2008 [106'] (DVD)
19.00 Prypiat, 1999 [100'] (35 mm)

Vineri, 30 ianuarie 2009
17:00 Pâinea noastră cea de toate zilele (Our Daily Bread), 2005, [92'] (35 mm)
18.30 Atelier despre filmul documentar independent cu Nicolaus Geyrhalter şi Alexandru Solomon

Sâmbătă, 31 ianuarie 2009
11.00 În altă parte (Elsewhere), 2001, [240'] (35 mm)
Film proiectat în prezenţa regizorului.
17.00 Prypiat, 1999 [100'] (35 mm)

Duminică, 1 februarie 2009
14.00 Anul de după Dayton (The Year After Dayton), 1997, [204'] (35 mm)
19.30 Adus de ape (Washed Ashore), 1994, [86'] (DVD)

Filmele au subtitrare in limba engleză şi sunt proiectate în majoritate de pe pelicula de 35 mm.
Preţ bilet: 4 lei şi 2 lei (cu reducere pentru elevi şi studenţi)
Partener: Forumul Cultural Austriac

Sinopsisuri filme

Adus de ape (1994) - Washed Ashore

Lumea Dunării este condusă în principal de doi factori: fluviul şi obiceiurile de multe ori "exotice" ale oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Aici întâlnim pescari şi paznici de cimitire, călugări budişti, persoane care se ocupă de micile grădini de pe insulele Dunării, armatori eşuaţi, cerşetori şi soldaţi. Toţi au un lucru în comun: fluviul care-i uneşte. Aceştia povestesc cum trăiesc pe malul Dunării.

Imagini lente istorisesc întâmplări despre nenumăratele cadavre aduse de apă şi înmormântate în "Cimitirul necunoscuţilor" din Alberna. Cu melancolie şi regret, armatorul român povesteşte cum din cauza blocajului de pe Dunăre din fosta Iugoslavie, nu se poate întoarce în România. Deja a trecut un an, iar el şi soţia lui nu se pot reîntoarce acasă.


Anul după Dayton (1997) - The Year after Dayton

Anul după Dayton ilustrează primul an de pace în Bosnia prin câteva portrete de bosniaci, reprezentative pentru locuitorii săi. Bosnia, o ţara încă tânără îşi datorează existenţa influenţelor exterioare care a ţinut-o unită.

Pe fondul unui război încă neasimilat, oamenii locuiesc laolaltă, dar de multe ori această convieţuire este aproape imposibilă. Filmul ilustrează nu doar această problemă, ci vorbeşte şi despre transformările de după război.

Rajko, mecanicul sârb, trebuie să-şi părăsească a doua oară casa în care trăieşte deoarece regiunea în care s-a refugiat în timpul războiului este retrocedată federaţiei musulmano-croate (conform acordului de la Dayton). Nermin, actorul care şi-a pierdut ambele picioare în război, va repeta poate un rol, iar Halid, păstorul de oi dintr-un mic sat din apropierea localităţii Novi Travnik (din partea musulmană a ţării), vrea să-şi revadă prietenul în Mostarul croat (din vest) şi pleacă pe un drum nelipsit de pericole.


Pripyat (1999)

Oraşul Pripyat se află la cinci km de centrala atomică Cernobîll. Până în 1986 trăiau aici 50.000 de oameni. Astăzi Pripyat este un oraş fantomă, păzit cu străşnicie de poliţie, un oraş plasat în inima unei regiuni radioactive ce se întinde din Ucraina până în Rusia Albă, un oraş contaminat în cel mai înalt grad. Satele au fost în cea mai mare parte evacuate. Cine doreşte să vină aici are nevoie de aprobări speciale, iar cine vrea să-l părăsească trebuie să se supună unui test dozimetric. Zona este înconjurată cu sârmă ghimpată pe 30 de km, chiar dacă aria contaminării solului se întinde mult mai departe.

Circa 15.000 de oameni trăiesc sau lucrează aici. În blocul nr. 3 al centralei, încă activ în administraţia zonei, în poliţie sau în numeroasele institute de cercetare există locuri de muncă foarte râvnite, căci sunt bine plătite. O mare parte din sate sunt locuite de proprietari emigranţi, reîntorşi ilegal şi toleraţi, sau de către oameni care s-au refugiat în casele de aici datorită zonei nesupravegheate.

Pripyat este şi numele fluviului care curge pe lângă centrala atomică în Dnjepr şi care alimentează populaţia cu peşte chiar şi în ziua de azi.

Pripyat este istoria unei supravieţuiri într-un univers improvizat, în care ar trebui să mănânci şi să bei cu o oarecare reticenţă, să respiri cu măsură, să trăieşti mereu cu teama de a nu fi contaminat.


În altă parte (2001) - Elsewhere

12 luni, 12 imagini a câte 20 de minute, 12 momente ce surprind oameni din culturi diferite, care vorbesc limbi diferite.

Nikolaus Geyrhalter împreună cu echipa sa au călătorit în fiecare lună a anului 2000 în alt loc pentru a se întâlni cu oameni care trăiesc într-o lume marcată de condiţii climatice extreme: căldura sufocantă a deşertului australian, zăpada siberiană, jungla africană, gheaţa din Groenlanda, marea şi muntele.


Pâinea noastră cea de toate zilele (2005) - Our daily bread

Bine aţi venit în lumea producţiei alimentare la scară industrială şi a agriculturii high tech!

În ritmul benzilor rulante şi a utilajelor uriaşe, filmul dezvăluie privirilor locurile din Europa unde se produc alimente: hale monumentale, peisaje suprarealiste, sunete bizare - un mediu industrial rece care lasă doar puţin spaţiu individualităţii.

Pâinea noastră cea de toate zilele este un tablou gastronomic pe ecran panoramic, la care toţi participăm, dar pe care nu întotdeauna îl digerăm uşor. O experienţă cinematografică pură, cu o uimitoare precizie a detaliului, ce lasă publicului loc pentru reflecţii personale.


7915 km (2008)

În 2007, camera de filmat a regizorului Nikolaus Geyrhalter urmăreşte pas cu pas oamenii întâlniţi în partea africană de-a lungul cursei Paris-Dakar.

Titlul filmului, 7915 km, reprezintă distanţa parcursă de participanţii la raliu. Filmul abordează o distantă fizică, dar şi una simbolică, provenind din prejudecăţile de rasă, cultură, situaţie economică şi politică. Filmul transgresează aceste limite şi surprinde apropierea dintre două lumi: cea europeană (a organizatorilor cursei şi a participanţilor) şi lumea africană reprezentată de diferitele persoane întâlnite pe marginea drumului, în cursa de maşini de la Dakar. O apropiere născută din povestirile despre viaţa cotidiană, despre muncă, griji şi speranţe. Nu este trecută cu vederea realitatea unor regiuni africane asemenea Marocului, Saharei, Mauritaniei, Maliului şi Senegalului, conturându-se în acelaşi timp şi un crochiu al problemelor cu care se confruntă această societate.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus