Protagonistul său, François Bégaudeau, profesor şi autor al cărţii În clasă, tradusă şi la noi, îşi propune şi îi propune spectatorului o provocare formidabilă: plonjeul netrucat în universul sufletesc şi comportamental al unei clase de adolescenţi, cu toate interogaţiile, conflictele, frământările, pasiunile, prejudecăţile, scepticismul, blazarea, nesiguranţa, dar şi curiozitatea care caracterizează această vârstă tulburătoare oricând şi oriunde. Aparent liniar prin subiect, filmul nu are însă nimic previzibil, reuşind o reconstituire extraordinar de intimă şi delicată a fragilei zone de comunicare dintre profesor şi elev. El nu are nimic didactic în sensul sec al cuvântului, ci surprinde cât se poate de firesc şi onest demersul unui profesor cu reală vocaţie pedagogică în faţa unei comunităţi pestriţe şi refractare de adolescenţi. Pregătit pentru a face faţă cu eleganţă şi calm oricărei fronde, profesorul François demonstrează ce bătaie de cap nesfârşită, ce capcane retorice, dar şi ce surprize extraordinare îl aşteaptă pe dascălul adevărat, de neclintit în hotărârea lui de-a lăsa o urmă reală în mintea şi sufletul elevilor pe care îşi doreşte profund să-i îmbogăţească şi să-i modeleze.
În ciuda unor prejudecăţi etnice care ţin de specificul local, elevii din film (aduşi pe ecran direct din băncile unui liceu adevărat) sunt la fel cu elevii din oricare liceu din România sau din orice altă ţară a lumii. "În clasă e o carte care ar trebui citită, în primul rând, de profesori. Apoi de elevi. Apoi de părinţii elevilor. Apoi de prietenii părinţilor, cu sau fără copii - şi aşa mai departe", spunea criticul Alex. Leo Şerban în prezentarea cărţii. La fel se întâmplă şi cu filmul, care merită vizionat în fiecare şcoală şi liceu, "cu clasa" şi, aş spune, de fiecare persoană implicată în demersul pedagogic, de la miniştri până la cei mai tineri profesori. Pentru că puţine discursuri (cinematografice sau nu) de azi, privitoare la adolescenţă, sunt mai sincere şi mai fremătătoare, mai adevărate şi convingătoare în felul de a pune problema libertăţii interioare, a creativităţii, a identităţii, sexualităţii şi toleranţei, a curajului de-a fi tu însuţi într-o lume în plină uniformizare şi de-a fi îngăduitor într-un univers agitat, suspicios şi conflictual. Profesorul (ne)jucat de Bégaudeau îşi asumă această aventură cu o graţie şi o încredere care îl apropie mai curând de un misionar decât de un pedagog, dar şi cu un umor total, care demonstrează că nu a uitat nici o clipă condiţia vârstei căreia i se adresează.
Pornit oarecum de la o premiză asemănătoare cu To Sir, with Love, Dangerous Minds ori Dead Poets Society, Entre les murs sfârşeşte însă prin a semăna mai mult, prin starea pe care o induce spectatorului, cu Paranoid Park. Nepreocupat în mod special de condiţia socială ori financiară a elevilor, filmul lui Laurent Cantet se apropie de partea cu adevărat fascinantă a sufletului adolescentin, acel amestec misterios şi totdeauna ameţitor de vulnerabilitate şi îndrăzneală, de contestare apriorică şi curiozitate bine disimulată, de blazare afişată şi emotivitate enormă, de voinţă zguduitoare şi inerţie constant cultivată. Rezultatul este o felie de adevăr foarte greu de fixat în tipare, care te captivează şi te răscoleşte, ridicând o serie de interogaţii de cea mai bună calitate, care durează mult dincolo de finalul filmului.
Cât despre faptul că la unul dintre popularele şi piperatele complexe de cinematografe din Bucureşti filmul nu putea rula din lipsă de spectatori, ori acela că la o sală dintre cele clasice s-a bucurat doar de câţiva spectatori, printre care două adolescente care s-au străduit - cu succes - să rămână opace şi dezarmant de dispreţuitoare în faţa acestui film superb şi vibrant, iată o nouă sursă de dezbateri autohtone, care abia de aici încolo ar putea începe... nu se ştie însă dacă s-ar putea şi susţine pe tonul inteligent, deschis şi de înaltă ţinută intelectuală de care dă dovadă constant profesorul din film...
Entre les murs / În clasă
Producţie Franţa, 2008.
Regia: Laurent Cantet.
Cu: François Bégaudeau, Nassim Amrabt, Laura Baquela, Cherif Bounaïdja Rachedi, Juliette Demaille, Dalla Doucoure, Arthur Fogel, Damien Gomes.