Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Night of the Hunter, The

Filme de (re)văzut: Pe-o mînă Iubirea, pe cealaltă Ura - The Night of the Hunter


Alex. Leo Şerban

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
A deschide ochii asupra acestui film (The Night of the Hunter, 1955) e ca şi cum i-ai închide: este singurul "film noir" care seamănă cu un vis şi care vă va urmări mult timp cu frumuseţea hipnotică a cadrelor sale alb-negru.

Marele actor britanic Charles Laughton avea 56 de ani (şi se stabilise în SUA, devenind cetăţean american) cînd a ecranizat romanul lui Davis Grubb.

Acesta fusese solicitat să scrie scenariul, dar s-a mulţumit să-i ofere lui Laughton schiţele (foarte precise) ale personajelor. Temperamentalul Laughton s-a întors, atunci, spre James Agee, celebru scriitor (premiul Pulitzer) şi critic de film.

Colaborarea lor a fost furtunoasă, Laughton susţinînd - ulterior - că nici nu s-a folosit de scenariul lui Agee, fiind nevoit să rescrie tot... Adevărul este că, indiferent ce a lăsat să se înţeleagă Laughton, scenariul îi aparţine, totuşi, lui Agee.

Controversa este picantă, dar secundară. The Night of the Hunter rămîne, în primul şi în ultimul rînd, viziunea personală (deşi influenţată de expresionism) a lui Laughton asupra unui roman-cult, pe care a ştiut să-l transforme - indimenticabil - într-un film-cult: unul dintre marile filme ale unui secol de cinema, protejat, în consecinţă, ca obiect de patrimoniu.

Aşa cum se întîmplă, însă, adeseori cu operele importante, The Night of the Hunter a fost o cădere (de public şi de critică), iar Laughton - mîhnit - n-a mai regizat niciun film.

Ce este absolut fascinant, în The Night of the Hunter e felul în care Laughton a transfigurat poetic o poveste destul de banală: un predicator fanatic (Robert Mitchum în cel mai bun rol al carierei sale) află despre nişte bani ascunşi, se căsătoreşte cu văduva celui de la care avea pontul, apoi îi urmăreşte pe cei doi copii ai ei, care ştiu unde sînt ascunşi banii...

Predicatorul are tatuat pe mîna dreaptă, L-O-V-E iar pe mîna stîngă H-A-T-E, dar lucrul cel mai înfricoşător este că se foloseşte de dreapta pentru a ucide cu stînga. Lillian Gish e femeia care îi adăposteşte pe copii cu arma în mînă, iar Shelley Winters este mama acestora, fragilă ca algele unei ape. Închideţi ochii: începe un vis.


The Night of the Hunter / Noaptea vînătorului, SUA, 1955)
Regia: Charles Laughton
Cu: Robert Mitchum, Shelley Winters, Lillian Gish.



 Toate articolele despre Night of the Hunter, The

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer