Influenţat, probabil, de Lola rennt / Aleargă, Lola, aleargă al neamţului Tom Tykwer, britanicul Howit încearcă (şi reuşeşte) un fel de derivat-şic al poveştilor (ipotezelor) ce se bifurcă - aici, în locul epuizării celor două variante în scheciuri de sine stătătoare (ca-n Lola...), el preferind prezentarea lor în succesiune lineară, prin montaj paralel.
N-are rost să căutăm, în istoria cinematografului, modelul îndepărtat al acestui joc de-a "ce-ar fi fost dacă?"; important este dacă formula funcţionează. Şi trebuie spus că, fără a merge pînă în pînzele albe ale "sau-sau"-urilor (precum Smoking/No Smoking al lui Resnais) şi fără a avea verva dinamitardă a Lolei, filmul lui Howitt este o surpriză plăcută venind din partea unui cinematograf - cel britanic - care nu prea se interesează de formă, iar atunci cînd o face dă impresia că e vorba despre un ultimatum estetic uşor isteric.
O (simplă) melodramă, deci, dar o melodramă "cool", trăgînd cu ochiul, din fericire, mai curînd spre clipuri decît spre Notting Hill-uri şi în care accentul 100% British al lui Gwyneth are ca pandant o coloana sonora brici (Aqua, etc.). (trei plusuri)
Sliding Doors / Dincolo de uşi
Regia: Peter Howitt,
Cu: Gwyneth Paltrow, John Hannah, Jeanne Tripplehorn, John Lynch.