Nici o surpriză:
Slumdog Millionaire a câştigat opt Oscaruri, fiindcă,
nu-i aşa?, globalizarea şi mai ales "obamizarea" pe fond de criză îi va face fericiţi pe indienii din întreaga lume. Roata a început să se învârtească: deja americanii iau lecţii pe dans pe melodia din
Slumdog şi sunt la un pas de
a-şi vinde
Hollywood-ul (şi-aşa e criză, dacă ar avea două,
le-ar da la pachet) pentru o bucăţică de Bollywood, PLUS, atenţie!, un dans ştrengăresc pe după copaci.
Am scris părerea mea despre
Slumdog, acest film frumos împachetat
într-o poveste absurdă în al cărei joc eu personal
n-am vrut să intru. E un film bun, fără îndoială, ce urmează însă traseul unei industrii pentru care contează mai mult interesele colaterale decât actul artistic. Dincolo de filmul lui Danny Boyle (care, iată, dă lovitura la 12 ani după
Trainspotting) ceremonia Oscarurilor nedreptăţeşte în mod vizibil un individ pentru care aceasta era unica şansă de a triumfa. Şi asta fiindcă îşi jucase, practic, rolul propriei vieţi.
E vorba desigur, de Mickey Rourke.
Wrestler-ul pierde în faţa lui Sean Penn şi aici nu Penn e de acuzat (el face un excepţional rol de homosexual în
Milk, aproape
că-ţi vine
să-i dai un pumn în moacă prin ecran şi
să-i spui
Get outta here, you're too good!). De acuzat sunt aceiaşi membri ai Academiei, care judecă folosind o unitate de măsură
într-o parte şi alta în cealaltă parte. Probabil că Rourke nu e cel mai simpatic personaj de la Hollywood. Probabil că
dacă-l superi cu ceva în secunda următoare urinează pe gardul tău
şi-ţi arată degetul mijlociu ca bonus. Dar (re)vedeţi
The Wrestler şi veţi trăi sentimentul că omul merita Oscarul, oricât de mare ar fi respectul pentru Penn şi, vor spune unii, pentru homosexualii lui Harvey Milk.
În rest, nu sunt surprize. Kate Winslet câştigă fără probleme şi pe bună dreptate (deşi, repet, mai degrabă îl merita pentru rolul din
Revolutionary Road, unde nu îşi plimbă ţâţele goale jumătate din film,
ca-n The Reader, dar convinge mai mult), Penelope Cruz nu putea rata premiul pentru rolul secundar din
Barcelona triunghiular amoroasă a lui Woody Allen, Heath Ledger priveşte din ceruri cum i se recunoaşte o prestaţie genială în
The Dark Knight, iar
Wall-E justifică milioanele de dolari băgate în industria "de după" de către Walt Disney, primind premiul pentru cel mai bun film de animaţie. Aşa se face că
Benjamin Button (şi curiosul său caz) rămâne doar cu 3 amărâte de premii colaterale şi poate fi considerat - mereu există unul - marele perdant al acestui an. Brangelinilor, înapoi la schimbat scutece!
În concluzie, trăiască indienii şi milionarii lor! Dacă pentru o întrebare legată de numele unui muschetar se pot câştiga 20 de milioane de rupii, atunci întreb şi eu: cât e şpaga care se dă pentru ca un film cu adevărat profund să câştige Oscarul?