O lume nebună, nebună, nebună - Secretul armei... secrete

"Continuăm să trăim în anormalitate, într-un coşmar care nu se mai termină..." se poate citi în Jurnalul lui Alexandru Tatos (însemnare din 1989). Secretul armei... secrete este, în cheie parodică, filmul "coşmarului care nu se mai termină".

Regizor de o verificată seriozitate, autor al unei filmografii de autor (Mere roşii, Rătăcire, Casa dintre câmpuri, Duios Anastasia trecea, Secvenţe, Fructe de pădure, Întunecare), Alexandru Tatos abordează, de astă dată, genul commediei dell'arte cinematografice - gen pe cât de uşor, pe atât de insolit. Rezultatul: un basm modern pentru toate vârstele, în haine de comedie burlescă, în care poveştile cu once upon a time... se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizaţiei moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzică şi gesticulaţie specifice universului disco-punk & pop-rock (muzica: Horia Moculescu).

Ironia savuroasă a privirii regizorale (ce musteşte de semne teatrale, de trimiteri culturale, de anacronisme, de texte şi subtexte amuzante) conduce filmul - într-un ritm galopant (montaj: Mircea Ciocâltei), prin secvenţe de bravură imagistică (imaginea: Vivi Drăgan Vasile) ce persiflează habitudini ale prezentului - pe calea comicului buf spre o satiră muşcătoare a prostiei şi absurdului, a osificării şi a rutinei care au luat locul normalităţii. Actorii, aleşi pe sprânceană, îşi schimbă mereu măştile, creând o cascadă de gag-uri şi o serie de situaţii răsturnate ale unei lumi pe dos. "Pozitivii" - Adrian Păduraru (Voinicul) şi Frumoasa (Manuela Hărăbor) - au mai puţină forţă şi expresivitate decât "răii": Victor Rebengiuc (Împăratul belicos, victimă a unei idei fixe: obsesia războiului continuu), Dem Rădulescu (Marele Sfetnic şi "master mind" al unui pseudo-serviciu secret), Mircea Diaconu (Zmeul cel mai zmeu, un Frankenstein cu colţi la purtător), Carmen Galin (Spaima Codrilor, verişoara Zmeului, geniul răului în diferite ipostaze), Horaţiu Mălăele şi Mitică Popescu (pe rând: doi crai cheflii, Burtă-Verde şi Gâtlej-Uscat, două subrete, apoi - parodie la parodie - Zmeul şi verişoara Zmeului). La rândul ei, Emilia Dobrin (Zâna lacului) rosteşte - cu o auto-ironie hazlie - două din cele mai memorabile replici din film: "Dacă nu ai relaţii..." (când îi dă Voinicului primul fluier ca s-o cheme în ajutor la nevoie) şi "Nu posed cantităţi nelimitate" (când îi dă al doilea fluier).

Originalitatea (secretul) armei secrete din titlu constă în faptul că trage îndărăt, principalii combatanţi reuşind în termen record să-şi distrugă propriile oşti - aluzie la victoria socialismului împotriva întregului popor). Originalitatea acestui film cu un mesaj pronunţat anti-totalitar se regăseşte în inedita sinteză postmodernă psiho-socio-umană (dinspre tradiţie, realitate şi anticipaţie) a unei lumi nebune, nebune, nebune...