Generalul Victor Atanasie Stănculescu, Emil Hurezeanu şi Andrei Ujică, discutând în sala de festivităţi a Penitenciarului Jilava pe marginea documentarului semnat de acesta din urmă, Videogramele unei revoluţii, şi "pe marginea" revoluţiei. Generalul e închis aici din octombrie 2008, locuieşte mai exact în spitalul penitenciarului şi ispăşeşte o pedeapsă de 15 ani.
"Dacă ar fi văzut medicii filmul, nu mi-ar fi dat voie să vin", va spune după proiecţie. Deocamdată îl întâmpină pe Emil Hurezeanu cu cuvintele: "Vă văd la televizor de dimineaţă până seară... dar sub supraveghere".
De fapt, generalul a sosit când sala era deja plină, ca o vedetă. Proiecţia şi dezbaterea sunt evenimente în premieră la Jilava. Ele au loc în cadrul reuşitei a doua ediţii a Festivalului Internaţional de Film Documentar dedicat Drepturilor Omului, One World.
Organizat de Centrul Ceh, festivalul a prezentat până în această seară circa 35 de documentare pe teme diverse şi actuale. Unul dintre acestea este Videogramele unei revoluţii, realizat de Andrei Ujică în 1992. Cu două zile înainte, filmul a fost prezentat cu sala plină la Centrul Ceh, iar la dezbatere au luat parte Andrei Ujică şi Emil Hurezeanu. Un alt film, René, a fost prezentat la Penitenciarul Rahova. El urmărea timp de mai mulţi ani existenţa unui puşcăriaş.
Jumătate dintre cei prezenţi la Jilava sunt jurnalişti sau invitaţi ai festivalului şi au venit după ce şi-au trimis în prealabil datele de buletin. Cealaltă jumătate a sălii o constituie cam 40 de deţinuţi, aleşi după bună purtare.
Îl văd şi ei pentru prima oară, în carne şi oase, pe generalul Stănculescu. Acesta e curat îmbrăcat şi arată chiar bine, deşi stă în spitalul penitenciarului şi împlineşte în 10 mai 81 de ani. "Vă mulţumesc că aţi rămas, cei care aveaţi program până la ora 15, şi celorlalţi, care n-aţi mâncat încă", spune generalul, adresându-se numai deţinuţilor şi gardienilor.
Filmul lui Andrei Ujică, film de montaj, cel mai cuprinzător şi mai inteligent documentar despre evenimentele din decembrie 1989, n-a mai fost văzut de generalul Stănculescu, deşi a fost difuzat şi de TVR.
În timpul proiecţiei, deţinuţii urmăresc în tăcere imaginile de pe ecran şi se dezmorţesc, amuzându-se, doar atunci când văd cum nişte revoluţionari iau la palme şi pumni doi presupuşi terorişti. În rest, cred că filmul îi lasă rece.
"Cel mai ilustru deţinut din închisorile româneşti de azi", cum îl numeşte Emil Hurezeanu, ne dă de înţeles că se scriu în prezent mai multe cărţi despre el. Este rugat de Andrei Ujică să povestească ce s-a întâmplat din dimineaţa de 22 decembrie 1989 şi începe să vorbească oferind impresia că nu-l deranjează să reia lucruri.
Accentuează faptul că nu Ceauşescu l-a trimis la Timişoara, ci generalul Vasile Milea, spune că "numai după ce vor muri cei implicaţi în revoluţie se va afla adevărul", pentru ca mai târziu să reia spunând că "numai după ce va muri Ion Iliescu se va afla adevărul".
"N-am nimic cu domnul Iliescu, dar când m-a invitat Scurtu, directorul Institutului de Istorie să fac parte din grupul care să scrie istoria revoluţiei, am răspuns: Nu vreau să fiu cel care scrie istoria revoluţiei lui Iliescu", spune generalul Stănculescu.
A primit în penitenciar o carte lansată acum două săptămâni la Uniunea Scriitorilor (ne dă chiar el această informaţie), Beznă sub soare, în care autorul, un dublu agent sovietic, scrie că în zilele revoluţiei agenţi KGB au venit la Bucureşti fără ştirea ambasadei şi că au tras. Tot în această carte se vorbeşte despre "revolta din România".
Generalul Stănculescu este, aşa cum l-a numit şi Andrei Ujică, "ţapul ispăşitor" al revoluţiei. A fost el sacrificat în disputa dintre armată şi Securitate? Poate vom afla la un moment dat. Nu e nevinovat, e cert, după cum la fel de cert e că a oprit vărsarea de sânge, dar faptul că e singurul vinovat oficial al unor evenimente care nici azi nu sunt lămurite îi dă o aură tristă.
"Aştept să se lumineze cerul pentru un final care să-mi dea o altă viziune pentru viitor", spune singurul care plăteşte oalele sparte ale revoluţiei şi care, lângă fortul 13 de la Jilava, are azi o singură consolare: că tot la Jilava a sfârşit un superior în grad, mareşalul Antonescu.
Descărcaţi catalogul de prezentare al festivalului aici.