Filme de (re)văzut: Eroi din întîmplare - The Year of Living Dangerously

La cît este de reuşit - fără discuţie, unul din cele mai bune filme ale anilor '80! -, e oarecum de mirare că The Year of Living Dangerously nu a fost recompensat decît cu un Oscar: acela (pe deplin meritat) acordat actriţei Linda Hunt...

Hunt joacă rolul lui Billy Kwan, un fotograf pitic cu o sexualitate incertă şi o cunoaştere certă (deşi misterioasă) ce pare a şti tot despre Indonezia dictatorului Sukarno în care se desfăşoară acţiunea (anii '60), despre protagoniştii fără voie absorbiţi în vîrtejul ei (un jurnalist, Guy Hamilton, şi o femeie-diplomat, Jill Bryant) şi despre soarta fiecăruia în dominoul pus în mişcare de un guvern corupt şi autoritar.

Regizorul australian Peter Weir a ecranizat romanul (omonim) al compatriotului său C. J. Koch - care a scris şi scenariul filmului. Weir se afla pe creasta valului după cîteva filme bine primite de public şi de critică (The Last Wave - pe un scenariu la care a colaborat şi Petru Popescu -, Gallipoli şi Picnic at Hanging Rock); filmul din 1982 a dat startul afirmării sale internaţionale, cu un deceniu şi mai bine de titluri excelente.

The Year of Living Dangerously are ceva din fiecare film care i-a urmat: tensiunea surdă din Witness, rigoarea elegantă din Dead Poets Society, intensitatea interioară din Fearless şi spectaculozitatea inteligentă din Truman Show. Koch a avut inspiraţia să complice intriga politică (pasionantă în sine) cu un love story fierbinte - ca un Casablanca relocat din momentul amintirii în cel al acţiunii. A rezultat o dramă/thriller şi un film politic care te ţine cu sufletul la gură, a cărui inteligenţă nu sufocă sufletul şi a cărui eleganţă nu-i sufocă eficacitatea.

Mel Gibson face aici unul din cele mai nuanţate roluri ale sale, punînd în Hamilton, pe lîngă carisma trecută în "fişa postului", şi un pic in romantismul blazat, à la Bogart, al eroilor din întîmplare. Iar Sigourney Weaver (Jill) dă clasă personajului său - o femeie mereu stăpînă pe situaţie şi căreia diplomaţia pare să-i stea la fel de aproape de piele ca un sutien. Totul sfîrîie în filmul acesta, ca o inimă aruncată pe o plită încinsă.