Posesiune Zulawski – Adjani

Filmul Posesiune nu poate fi povestit în cuvinte, fiind vorba de o poveste terifiantă, despre posesiunea unei tinere femei de către o creatură misterioasă, jumătate om, jumătate animal. Singurul film de care l-am putea apropia ar fi Max, mon amour de Nagisa Oshima, cu Charlotte Rampling.

Tînăra Isabelle Adjani este supusă de către Zulawski unui tratament care atinge patologicul, nu gratuit însă, fiindcă actriţa s-a văzut gratulată cu un Premiu César şi cu premiul de interpretare la Cannes. Bizareria şi provocarea sunt cum nu se poate mai caracteristice, de altfel, regizorului Andrzej Zulawski. Cineast polonez afirmat în anii ‘70, Andrzej Zulawski a ales calea exilului, preferînd să lucreze în Franţa, precum înaintea sa compatrioţii Roman Polanski şi Jerzy Skolimowski. În filmele sale, regizorul, obsedat de tema lumii ca infern, împinge experimentul pînă la limitele suportabilităţii, rezultînd o atmosferă încărcată de morbiditate şi putreziciune, punctată de dezlănţuiri paroxistice.

După filmele poloneze A treia parte a nopţii (1970) şi Diavolul (1972), această înclinaţie a devenit din ce în ce mai evidentă în peliculele realizate în Franţa: Important e să iubeşti (1974), Posesiune, Femeia publică (1984), Nopţile mele sunt mai frumoase decît zilele voastre (1988), Boris Godunov (1989), La Note Bleue (1991, ecranizare mai senină a vieţii lui Chopin), Chamanka (1995). Căsătorit cu actriţa Sophie Marceau, o foloseşte des în filmele sale. Bizarul cineast ne-a vizitat ţara acum cîţiva ani, cu ocazia prezentării la Institutul Francez a cîtorva dintre filmele sale, şi a declarat într-un interviu: "Nu-mi place capitalismul şi detest comunismul."

Fişa tehnică :

Possesion, Franţa, 1980
Regia : Andrzej Zulawski
Distribuţia : Isabelle Adjani, Sam Neill, Heinz Bennet