Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Olga Kern sau pianul fermecat


Marcel Frandeş

mai 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii "George Enescu", din 7 mai 2009, de la sala Ateneului Român, a fost dirijat de Cristian Mandeal şi a cuprins lucrări precum: Hecatomba pentru orchestră de Dan Dediu, Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian şi orchestră, în la minor, op. 43 de Serghei Rahmaninov, solistă Olga Kern şi Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 de Piotr Ceaikovski.

Un concert în care tentaţiile muzicale erau răspândite pe teritorii paralele, însă din aceeaşi lume a artei: creaţia unui compozitor român contemporan de mare anvergură internaţională, interpretarea senzaţională a unei capodopere romantice în viziunea pianistei şi o artă dirijorală relevând cu sinceritate patetismul celui mai slav dintre compozitorii ruşi.

După spusele creatorului Hecatombei pentru orchestră, Dan Dediu, lucrarea a fost inspirată de povestirea argentinianului Julio Cortázar, intitulată Menadele (relatarea transformării unui eveniment social într-un carnagiu, prin smintirea treptată a publicului unui concert simfonic; entuziasmat peste măsură de frumuseţea muzicii, auditoriul ajunge în final să devoreze obiectul admiraţiei, orchestra şi pe dirijorul ei). Muzica lui Dan Dediu se detaşează net de experimentele de dragul efectelor, ridicându-se axiologic la rangul de universalitate. Este o lume sonoră dinamică, în continuă metamorfoză melodico-armonică, pendulând între ludic şi tragic, cu intersecţii de temporalităţi. Muzica din Hecatomba pentru orchestră pare accesibilă. Iniţial se simte o tentă hollywoodiană, apoi gradat ea se "fisurează", dezvoltându-se atât în planul dinamic, cât şi prin sugestia masacrului, către monstruos. Interpretarea acestui opus presupune o muncă prealabilă acerbă, dar şi o mare spontaneitate scenică. Muzica lui Dan Dediu place publicului şi e cântată cu mare plăcere de ansamblul simfonic (un număr însemnat dintre artiştii ce cântau s-au familiarizat cu scriitura compozitorului încă studenţi fiind la Universitatea Naţională de Muzică ori participând la ediţiile festivalului Săptămâna Muzicii Noi).

Pianista Olga Kern a cântat sublim Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian şi orchestră, în la minor, op. 43 de Serghei Rahmaninov. Laureată a unsprezece concursuri internaţionale de pian (printre care Concursul Rahmaninov, la 17 ani), ea este câştigătoarea Medaliei de Aur, în anul 2001, la Concursul Van Cliburn (Fort Worth, Texas, S.U.A.). A concertat şi susţinut recitaluri în Rusia, Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Polonia, Macedonia, S.U.A., Canada, Japonia, Taiwan, Africa de Sud, China, Coreea de Sud. Solista înregistrează exclusiv la Casa de discuri Harmonia Mundi. Olga Kern este membră a Academiei Internaţionale de Artă a Rusiei. Recitalurile susţinute la New-York (Carnegie Zankel Hall şi Isaac Stern Auditorium) i-au adus o faimă deosebită. În 2008 ea a cântat la Londra cu Royal Philharmonic Orchestra într-un spectacol Proms, apoi cu ansamblul Moscow Virtuosi, sub bagheta lui Vladimir Spivakov. Critica americană (The Washington Post) consideră că pianista Olga Kern cântă strălucitor, fără vreo asprime, cu o măreţie agresivă şi cu o virtuozitate gen Horowitz.

Afinitatea ei pentru muzica romantică a lui Rahmaninov provine şi din faptul că ea face parte dintr-o familie de muzicieni a căror ascendenţă se leagă direct de Serghei Rahmaninov. La Festivalul Casals din Puerto Rico, 2006 a susţinut o seară Rahmaninov (Concertele nr. 2 şi 4 şi Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian şi orchestră, în la minor, op. 43.).

În concertul de la sala Ateneului Român, Olga Kern a interpretat cele 24 de variaţiuni cu o mare diversitate sonoră şi emoţională. Ea îşi impunea tempo-urile, extrem de bine alese, ansamblului orchestral şi specula cu măiestrie toate culorile tonalităţilor în care modulaţiile o purtau. Are lirism, spirit improvizatoric, aplomb, o stăpânire impecabilă a tehnicii şi o prezenţă scenică fermecătoare. La cererea publicului, pianista a interpretat cu un simţ estetic foarte rafinat Gopak de Modest Mussorgsky.

Simfonia nr. 5 de Ceaikovski a încheiat seara simfonică de la Ateneul Român. Dirijorul Cristian Mandeal a surprins în cele patru părţi ale mult cântatului opus ceaikovskian (Andante. Allegro con anima; Andante cantabile, con alcuna licenza; Allegro moderato şi Andante maestoso. Allegro vivace) gingăşie, eleganţă, încrâncenare, rezonanţe de imn şi legănări de vals. Ansamblul orchestral a avut o prestaţie foarte bună.

Ne dorim mereu astfel de clipe de sonorităţi extraterestre.



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Frânturi de sacralitate - Oratoriul Paulus de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Marcel Frandeş
 Tendinţe de sincronizare, Oltea Şerban-Pârâu
 Simfonia Clopotele de Serghei Rahmaninov, Marcel Frandeş
 Concerte anticriză , Oltea Şerban-Pârâu
 Un an muzical cât două decenii?, Oltea Şerban-Pârâu
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer