Jurnal de insider (I) - FITS 2009

Joi, 14.05.2009. Les jeux sont faites, rien va plus! Suntem de aseară în Bucureşti pentru conferinţa de presă a FITS. Oboseala mă ţine la adăpost de emoţii. Starea generală de sleire mă face să funcţionez doar, robotizată, să iau totul ca atare, firesc, mecanic, fără prea mari frisoane. Ajung după opt la Club Artex unde are loc, pentru prima dată, conferinţa Festivalului. Acolo se şlefuiesc ultimele amănunte, căci clădirea e proaspăt reamenajată, elegantă şi distinsă, inaugurată de evenimentul nostru. Aseară, spaţiul era asemeni unui spectacol aflat în şantier cu (prea) puţin timp înainte de data premierei, când se lucrează la lumini, decorurile nu sunt încă finisate, se fac şnururi după şnururi, toată lumea e surescitată şi în priză, se taie bucăţi întregi din spectacol spre disperarea actorilor.

Ochii mi se lipesc de o creangă care iese din zid: natură suprapusă suprarealist pe cultură...

Colegii mei sunt deja aici. Sunt mai puţin de trei ore până la începerea conferinţei. Pregătesc cu Mihaela dosarele de presă, care sunt multe, multe. În jurul nostru e forfotă mare. Sosesc curieri, se aduc materiale promoţionale, mobilier, flori pentru aranjamente, ba chiar şi un covor roşu.

Nu observ cum se scurge timpul. Soseşte Constantin Chiriac trasându-ne task-uri. Moartă de curiozitate îmi strecor privirea prin cărţile venite în urmă cu câteva minute de la Nemira - cinci luni şi mai bine de muncă obsedată round the clock.

În curte întâmpinăm oaspeţii care încep să sosească rând pe rând: ambasadorul Japoniei, cel al Israelului, Raluca Turcan, preşedinte al Comisiei pentru cultură din Camera Deputaţilor şi last, but not least, Theodor Paleologu.

Vremea e splendidă. Conferinţa durează, nu reuşesc să mă furişez în sală, prind doar frânturi de frază bântuind pe holuri, încercând să mă fac utilă. Dau informaţii. Frustrarea că nu reuşesc să mă împart între toţi cei pe care ar fi trebuit să-i abordez. Îmi promit să-mi iau revanşa în Festival. Se discută, se dau interviuri, se stabilesc detalii. Vorbesc cu Sanda Vişan despre un proiect palpitant pe care îl plănuieşte pentru FITS 2010 şi la care urmează să o ajut cu materiale. Can't wait it! Florica Ichim se interesează cum îmi merge la Sibiu. Îmi vine să-i zic că aş fi fericită dacă mi-ar permite starea de epuizare - ce paradox stupid!...

Pe la 14.30 îmi iau rămas bun şi o şterg chiar la timp pentru a prinde ultimul autocar spre casă. Telefonez, organizez, planific. Emoţia învinge pentru o clipă oboseala - ţin în mână cartea - Repetiţiile şi teatrul reînnoit - secolul regiei - şi parcă mi-e frică să încep să o citesc, de teamă să nu descopăr greşeli... Şi sper să nu-l fi dezamăgit pe George Banu. Ajungem în sfârşit într-un Sibiu nocturn. Încep să scriu. Tânjesc după... Odihnă.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.