După
A fost sau n-a fost?, Corneliu Porumboiu
s-a oprit pentru cel
de-al doilea lungmetraj (filmul românesc din secţiunea competitivă a
TIFF 2009), asupra altei dileme, aceea de a fi sau a nu fi poliţist,
într-o deconstrucţie clinică a genului. În această "Filieră vasluiană" Dragoş Bucur (în cel mai bun rol al său de pînă acum, cel mai nuanţat şi interiorizat), e un poliţist care stă în frig pe uliţe nepietruite, pline de gropi şi filează 3 puşti de liceu care fumează haşiş. În lucru cu titlul
Intermediar, acum filmul se numeşte
Poliţist, adjectiv, de la DEX şi definiţia din el de film poliţist ca adjectiv.
Extrem de diferit de
A fost sau n-a fost?, lipsit aparent de orice fel de elemente comice, filmul se desfăşoară lent, şi parcă nu se întîmplă nimic, pentru că protagonistul face lucruri banale, în timp real, observă şi aşteaptă şi noi îl observăm la rîndul nostru, aşteptînd la fel ca el. Dar
payoff-ul vine la final, unde aşteptarea spectatorilor va fi recompensată pe deplin. Un rol extrem de secundar, dar esenţial îl are Vlad Ivanov, ca şef al poliţiei, şi o folosire interesantă a piesei muzicale,
Iubire fără soare (Mirabela Dauer), al cărei rol în film este mai mult decît fundal sonor.
Prezentat în secţiunea
Un Certain Regard la
Cannes (deşi multe voci spun că ar fi meritat un loc în competiţia oficială), filmul a fost primit foarte bine de critică, a luat premiul juriului condus de Paulo Sorrentino (
Il Divo) şi premiul presei internaţionale FIPRESCI. Cu acest al doilea film, Porumboiu a devenit un răsfăţat al festivalului, după
Camera d'Or şi premiul
Europa Cinemas pentru
A fost sau n-a fost?,
în 2006. Şi da, apropo de dilema poliţistului, legea asta ar trebui schimbată!!!
Citiţi scenariul filmului
Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.