Când vocile s-au lăţit din nou în trăncăneala de fond, am ştiut că nu mai e loc de întors.
"Trebuie să le scriu alor mei", am spus.
Gândul obsedant ca o mîncărime nu mă slăbise tot drumul până la terasă, după ce ieşisem de la proiecţia filmului Poliţist, adjectiv. Abia acum reuşisem să-l articulez, dându-i drumul în aerul gri al serii sub forma unui şirag de silabe care şchiopătau.
Am pus mâna pe telefonul roşu şi am apucat să tastez la repezeală un "e", o pauză, şi un "s", până ce mâna s-a relaxat sub bucla unei ezitări. Aş fi în stare să vorbesc acum, dacă i-aş suna? Răspunsul a venit brusc: nu prea. Aşa că am continuat să scriu.
Text message:
e superb filmul lui corneliu porumboiu. am plins. si m-a facut sa ma gindesc la dilema voastra in legatura cu cresterea mea: sa-mi urmez constiinta sau sa ma supun "ordinii" lucrurilor. cind vine in bucuresti, trebuie sa-l vedem impreuna.
L-am mai citit o dată, am ales Mimu (mama) şi Titu (tata) din agenda telefonului şi am apăsat Send.
***
Acum trei ani mă aflam în camera mică, mobilată în verde din căminul ieşean în care am locuit în studenţie. Stăteam pe pat şi vorbeam la telefon, relaxându-mă cu una dintre lungile discuţii cu mama. Obişnuiam să ne sunăm seara, o dată sau de două ori pe săptămână, ca să tocăm întîmplările de peste zile.În seara aceea, glasul mamei a sunat diferit.
"Cînd erai mică, am avut o discuţie lungă cu tatăl tău", a început. "Erau vremuri grele şi toţi trăgeau doar pentru ei."
O problemă de la serviciul unde tocmai mă angajasem provocase mărturisirea. Şefii îmi cereau sa le respect regulile dacă vreau să muncesc pentru ei, dar regulile mi se păreau incorecte sau, mai bine spus, nedrepte. În timp ce povestea, vorbele mamei scădeau în intensitate pînă cînd tonul a ajuns să aibă consistenţa unei mîngîieri:
"Atunci am zis: Cum să te creştem? Să fii o nesimţită pe care să n-o atingă nimic, dar care o să aibă succes, sau să te creştem frumos, să-ţi pui mereu întrebări, să te gîndeşti la cei din jur şi la ce se întîmplă în viaţă?".
***
Pe pînza din sala de proiecţie de la TIFF, cadrul se umple cu o încăpere în care stau trei oameni. Un poliţist (Dragoş Bucur), pe un scaun, în stânga. Şeful lui (Vlad Ivanov), aşezat la un birou din lemn, în centru. Un coleg (Ioan Stoica), pe alt scaun, faţă în faţă cu poliţistul.Poliţistul are de rezolvat un caz şi se încăpăţînează să-şi asculte conştiinţa. Şeful are de condus o instituţie şi îi explică cum vine treaba asta, dar şi care e regula cu conştiinţa. Colegul încearcă să-i completeze, dar în cele din urmă alege să tacă. În aparenta monotonie vizuală de pe ecran, dialogul dintre poliţist şi şef creşte în tensiune, argument după argument. Pe măsură ce avansează în discuţie, cei doi ajung să stea perfect paralel şi să privească, pentru un moment, în gol. Sînt ca la o oră de filozofie, ambele puncte de vedere sînt corecte fiindcă atunci cînd argumentează, ambele personaje îşi respectă credinţa.
Din sală, le privesc expresiile: ochii poliţistul care se uită în jos, cu demnitate confuză şi cei ai şefului care rămân cu răbdare fixaţi asupra lui. Mă întreb dacă, fiind pe rînd în pielea personajelor, aş face aceleaşi gesturi şi aş spune aceleaşi lucruri. Răspunsul e "Da".
La finalul proiecţiei, Corneliu Porumboiu urcă pe scenă. După ce aplauzele se liniştesc, la îndemnul "Dacă sînt întrebări...", din rîndul al doilea al sălii se ridică o femeie cu părul peste umeri şi chipul puţin peste 40 de ani.
"Miruna", spune cu un glas plin. "Am două fete, una de 21, una de 23 de ani". Şi ea, şi Porumboiu - de pe scenă - îşi aliniază privirile.
"Pe vremea comunismului", continuă Miruna, "a trebuit de multe ori să-mi încalc conştiinţa, ca să respect legea. Şi m-am chinuit să le explic fetelor mele ce înseamnă asta." Face o pauză de emoţie şi încheie rar: "Vă mulţumesc pentru acest film".
Cu mama am vorbit la cîteva ore după ce îi trimisesem mesajul. Tata mi-a scris a doua zi. From: Titu. "Imi esti tare draga!". Date: 06/06/2009. Time: 9.36 am. Type: Text message.
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.