Când vocile s-au lățit din nou în trăncăneala de fond, am știut că nu mai e loc de întors.
"Trebuie să le scriu alor mei", am spus.
Gândul obsedant ca o mîncărime nu mă slăbise tot drumul până la terasă, după ce ieșisem de la proiecția filmului Polițist, adjectiv. Abia acum reușisem să-l articulez, dându-i drumul în aerul gri al serii sub forma unui șirag de silabe care șchiopătau.
Am pus mâna pe telefonul roșu și am apucat să tastez la repezeală un "e", o pauză, și un "s", până ce mâna s-a relaxat sub bucla unei ezitări. Aș fi în stare să vorbesc acum, dacă i-aș suna? Răspunsul a venit brusc: nu prea. Așa că am continuat să scriu.
Text message:
e superb filmul lui corneliu porumboiu. am plins. si m-a facut sa ma gindesc la dilema voastra in legatura cu cresterea mea: sa-mi urmez constiinta sau sa ma supun "ordinii" lucrurilor. cind vine in bucuresti, trebuie sa-l vedem impreuna.
L-am mai citit o dată, am ales Mimu (mama) și Titu (tata) din agenda telefonului și am apăsat Send.
***
Acum trei ani mă aflam în camera mică, mobilată în verde din căminul ieșean în care am locuit în studenție. Stăteam pe pat și vorbeam la telefon, relaxându-mă cu una dintre lungile discuții cu mama. Obișnuiam să ne sunăm seara, o dată sau de două ori pe săptămână, ca să tocăm întîmplările de peste zile.În seara aceea, glasul mamei a sunat diferit.
"Cînd erai mică, am avut o discuție lungă cu tatăl tău", a început. "Erau vremuri grele și toți trăgeau doar pentru ei."
O problemă de la serviciul unde tocmai mă angajasem provocase mărturisirea. Șefii îmi cereau sa le respect regulile dacă vreau să muncesc pentru ei, dar regulile mi se păreau incorecte sau, mai bine spus, nedrepte. În timp ce povestea, vorbele mamei scădeau în intensitate pînă cînd tonul a ajuns să aibă consistența unei mîngîieri:
"Atunci am zis: Cum să te creștem? Să fii o nesimțită pe care să n-o atingă nimic, dar care o să aibă succes, sau să te creștem frumos, să-ți pui mereu întrebări, să te gîndești la cei din jur și la ce se întîmplă în viață?".
***
Pe pînza din sala de proiecție de la TIFF, cadrul se umple cu o încăpere în care stau trei oameni. Un polițist (Dragoș Bucur), pe un scaun, în stânga. Șeful lui (Vlad Ivanov), așezat la un birou din lemn, în centru. Un coleg (Ioan Stoica), pe alt scaun, față în față cu polițistul.Polițistul are de rezolvat un caz și se încăpățînează să-și asculte conștiința. Șeful are de condus o instituție și îi explică cum vine treaba asta, dar și care e regula cu conștiința. Colegul încearcă să-i completeze, dar în cele din urmă alege să tacă. În aparenta monotonie vizuală de pe ecran, dialogul dintre polițist și șef crește în tensiune, argument după argument. Pe măsură ce avansează în discuție, cei doi ajung să stea perfect paralel și să privească, pentru un moment, în gol. Sînt ca la o oră de filozofie, ambele puncte de vedere sînt corecte fiindcă atunci cînd argumentează, ambele personaje își respectă credința.
Din sală, le privesc expresiile: ochii polițistul care se uită în jos, cu demnitate confuză și cei ai șefului care rămân cu răbdare fixați asupra lui. Mă întreb dacă, fiind pe rînd în pielea personajelor, aș face aceleași gesturi și aș spune aceleași lucruri. Răspunsul e "Da".
La finalul proiecției, Corneliu Porumboiu urcă pe scenă. După ce aplauzele se liniștesc, la îndemnul "Dacă sînt întrebări...", din rîndul al doilea al sălii se ridică o femeie cu părul peste umeri și chipul puțin peste 40 de ani.
"Miruna", spune cu un glas plin. "Am două fete, una de 21, una de 23 de ani". Și ea, și Porumboiu - de pe scenă - își aliniază privirile.
"Pe vremea comunismului", continuă Miruna, "a trebuit de multe ori să-mi încalc conștiința, ca să respect legea. Și m-am chinuit să le explic fetelor mele ce înseamnă asta." Face o pauză de emoție și încheie rar: "Vă mulțumesc pentru acest film".
Cu mama am vorbit la cîteva ore după ce îi trimisesem mesajul. Tata mi-a scris a doua zi. From: Titu. "Imi esti tare draga!". Date: 06/06/2009. Time: 9.36 am. Type: Text message.
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.