Probabil o să mergeţi la
State of Play / Jocuri la nivel înalt atraşi de mirosul unei distribuţii care anunţă un festin: Ben Affleck, în rolul congresmanului Stephen Collins, implicat în probleme de securitate naţională, Russell Crowe din nou gras şi pletos, în rolul jurnalistului Cal McAffrey, Helen Mirren,
într-o partitură limitată, de
redactor-şef al ziarului pentru care lucrează Crowe, Jeff Daniels, ăla presupus rău. Sau poate pentru că numele regizorului Kevin Macdonald (
Last King of Scotland) este deja o garanţie.
Ceea ce nu e un lucru rău: şi actorii, şi regizorul îşi fac treaba bine. Dar, pe lângă echipă bună, un film are nevoie şi de o poveste bine condusă. Or tocmai aici e problema: scenariştii chiar
şi-au închipuit că pot
rupe-n paişpe o poveste rezonabilă, dar nu extraordinară - o lecţie de jurnalism clasic ţinută de un veteran în ale meseriei, McAffrey, pentru tânăra bloggeriţă Della, pe ideea
mult-discutată "blogul nu a omorât printul, trăiască ziarul pe hârtie". Împreună anchetează două crime fără aparentă legătură, un
homeless şi amanta congresmanului. Aşa cum e şi firesc, toată demonstraţia duce
într-un singur punct, doar că atunci când cel rău e pe punctul de a fi pedepsit (avem toate motivele să credem că organizaţia împotriva căreia lupta Collins îi vrea acestuia cariera terminată), scenariştii, după ce storc şi ultima picătură, răstoarnă perspectiva
printr-un artificiu neverosimil şi inutil. Filmul îşi pierde şi miza morală, şi calitatea de a fi livrat nişte
entertainment curat.