Cu un titlu ce aminteşte de capodopera suprarealismului cinematografic, semnată în anii '20 de René Clair, filmul regizorului John Crowley oferă o excelentă mostră de artă contemporană, deloc sofisticată, plină de surprize în plan epic, condusă cu o siguranţă demnă de invidiat, având o imagine seducătoare, interpreţi foarte talentaţi, un ritm cuceritor şi un umor (de multe ori negru, ca-n viaţă) care te face să uiţi că de fapt asişti la drama unor tineri debusolaţi de aspiraţii neîmplinite.
Goana după afecţiune marchează existenţa personajelor din Antract / Intermission, despărţirea a doi tineri marcând decisiv existenţa multor apropiaţi. John (Cillian Murphy) şi Deirdre (Kelly MacDonald) se despart dintr-o ambiţie copilărească şi fiecare apucă pe un drum greşit: el caută răzbunarea violentă, ea se consolează cu un bărbat însurat. Acest soţ, director de bancă (Sam este interpretat de Michael McElhatton), îşi părăseşte după 14 ani o soţie simpatică, a cărei depresiune nervoasă o va arunca cu rezultate comice în braţele unui tânăr (Oscar, jucat de David Wilmot), aflat şi el în căutarea dragostei. Lista personajelor este completată de delincvenţi păguboşi, un şofer şomer, văduve şi producători de televiziune, precum şi un detectiv pornit în eradicarea criminalităţii irlandeze cu sloganurile mitologiei celtice.
Marivodaj dramatic, Antract se desfăşoară într-un ritm alert, cu poante şi răsturnări de situaţii, cu drame autentice şi întâmplări ilare, cu un permanent balans între viaţa adevărată şi televiziune (fiindcă un modul dramaturgic ne trimite în culisele realizării unei emisiuni surpriză), rezultatul fiind o originală construcţie cinematografică, cu acolade şi trimiteri inedite.
Captivant prin ritm, complex prin naraţiune, spumos prin umor şi seducător prin rezolvările propuse de autor, filmul lui John Crowley a avut parte de binemeritate premii: "cel mai bun film irlandez", David Wilmot - "cel mai bun actor într-un rol secundar" (de fapt în film nici nu sunt roluri principale, cele 54 de personaje putând fi fiecare nominalizate la acelaşi premiu), John Crowley - "cel mai bun regizor" şi Mark O'Rowe - "cel mai bun scenarist". Cred că acest film poate reprezenta şi o bună lecţie pentru orice aspirant la profesiunea de scenarist, el fiind un exemplu tonifiant de scriitură profundă fără a fi sofisticată, de analiză pertinentă a unor relaţii interumane fără a fi moralist, de edificare a unor personaje pline de farmec fără a fi lacrimogen.
Antract rămâne un film care nu trebuie ratat.