Special pentru LiterNet de la Cannes (III)

Cel mai drăguţ personaj din stafful festivalului este un moşuleţ trecut de 65 de ani, rubicond, puţin crăcănat şi cu părul alb, care ne verifică în fiecare zi badge-urile cînd intram să transmitem materiale din sala calculatoarelor.

De la "bonjour" şi "ca va?" am ajuns să vreau să comunic mai mult cu el. Şi ipoteza mi s-a confirmat. E pensionar şi în restul anului, cînd nu e festival, pescuieşte. Un prieten de-al lui are o plajă privată, acolo merge des, şi a reuşit să o facă şi pe soţie să iubească pescuitul. Noaptea le e cel mai bine. Pun undiţa, dar şi pătura pe jos şi fac dragoste până se prinde peştele. Cînd e lună e şi mai bine, Într-o noapte s-a dus peştele cu undiţă cu tot departe, nu s-au îndurat să fugă la undiţă.

Poveşti cu pescari... Am uitat să-l întreb cum îl cheamă.