Good Homes / iunie 2009
Portret Alex. Leo Şerban
1. Un obiect care ţi-a rămas pe suflet în călătoriile tale, dar nu l-ai putut aduce acasă, deşi ţi-ar fi plăcut enorm.

Oricare colţ de casă (cu umbra unui chiparos pe ea) din Toscana, pe care eu am botezat-o parterul paradisului. Se zice că veşnicia s-a născut la sat, aşa o fi; frumuseţea s-a născut în Toscana - şi eu prefer frumuseţea, veşniciei. Cred că un lucru e cu atît mai preţios cu cît e mai fragil şi vremelnic.

2. Dacă ar fi un decor de film casa ta, în ce film ai vrea să trăieşti?

Probabil că în Mon oncle al lui Tati (pe care-l ador). Oricum, aş rîde încontinuu...

3. Ce ţi-ai dori să ai acum la tine acasă dintre obiectele din camera în care ai copilărit?

Pătuţul cu "gard", să nu cad, cu caruselul cu păsărele de deasupra. Sau poate landoul - bleumarin cu alb, fooooarte şic: mă ducea mama în Parcul Ioanid - pînă cînd m-a preluat bona - şi (mi s-a spus că) toată lumea întreba de unde e... Nimeni nu-ntreba de mine, lol.

4. Ce obiect de mobilier nu are voie să lipsească din casa ta?

O canapea confortabilă de culoare deschisă. Acum o am:)

5. Ceva nou, ceva recondiţionat, ceva făcut la comandă, o moştenire de familie şi ceva făcut de mâna unui prieten din casa ta?

Nou e aproape tot din casă - cu excepţia unui set de scrin + măsuţă, pe care le am tot de mic. La comandă - dulapul, pentru că n-am găsit niciunul suficient de înalt şi de plat, cum vroiam. Din familie am păstrat vechile fotografii înrămate cu (stră)bunicu/(stră)bunica, ei înşişi copii, cu costum de "marinel" (ei) şi rochiţe cu fundiţe, pălăriuţe etc (ele). Şi nişte valize care-au călătorit mult (încă se mai văd etichetele cu Roma, Atena, Istanbul, St. Moritz, Karlovy Vary...) şi în care ţin, acum, colecţia de sticluţe vechi de parfumuri (am inclusiv un Chanel 5 din anii 20!). De la prieteni-fotografi am cîteva fotografii frumoase.

6. Îţi renovezi casa. Schiţează-mi schimbările. Ce vine? Ce pleacă?

Păi, tocmai mi-am renovat-o! Am dat/aruncat enorm de multe lucruri. La mine era plin de mobilă art déco, un stil după care mă omor, dar deja nu-l mai suportam pentru că am trăit toată viaţa cu mobila aia... Mă bucur că pe majoritatea le-a luat o prietenă arhitectă, deci e pe mîini bune. De lustra neagră "cubistă" cu patru globuri albe şi de cele două fotolii / şezlong de terasă, care iniţial fuseseră acoperite cu huse albastră şi oranj, mi-ar fi părut tare rău să meargă la foc...

7. Dacă ar fi să schimbi dimensiunile lucrurilor din jurul tău într-o fantezie decorativă, ce ai vrea să supradimensionezi şi ce ai transforma în obiecte miniaturale?

Aş transforma tot în miniaturi! Ar fi mai mult loc, nu?

8. Care obiecte din jurul tău ai vrea să aibă memorie şi care nu? De ce?

Eu cred că toate obiectele au memorie. Am, de pildă, un telefon vechi de ebonită, pe care - evident - nu-l mai folosesc, l-am pus pe o măsuţă neagră alături de telefonul fix de acum. Ei bine, mă aştept în orice moment ca telefonul de ebonită să sune şi, de la celălalt capăt al receptorului, să aud o conversaţie rămasă acolo, în memoria pîlniei - oameni care discută despre ce se întîmplă în anii '30-'40...

9. A ce miroase casa ta?

Păi, deocamdată încă miroase a vopsea. Mi-ar plăcea să miroasă a levănţică.

10. Şi dacă ar avea gust, ce gust ar avea?

De piersică.

















Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus