Corespondenţă de la Cannes / Sub genericul Vacanţe şi călătorii

Temă îndelung pritocită, călătoria la origini/călătoria iniţiatică are deja, netratată corespunzător, multe şanse să facă obiectul unor filme nu tocmai interesante. E cazul lui Exiles de Tony Gatlif, film autobiografic tratând despre un cuplu ce călătoreşte din Franţa în Algeria (obârşia regizorului semi-algerian, semi-ţigan, care, cu ocazia filmului, a revenit acasă pentru prima oară în peste 40 de ani). Deşi important în viaţa autorului care s-a redescoperit o dată cu eroul său, Exiles este, în ciuda unui ritm susţinut, a muzicii extraordinare şi a actorilor, tributar într-o mare măsură schemei.

Ghinionul său este că se luptă în competiţie cu un alt road-movie de o cu totul altă substanţă. Carnets de voyage al brazilianului Walter Salles (autorul Gării centrale) e un film produs de Robert Redford, care adaptează Diarios de motocicleta al lui Ernesto Che Guevara. Surprinzător, filmul acestei călătorii pornite ca distracţie şi descoperire tinerească, alături de un prieten, Granado, interesat de fete şi aventuri, devine filmul unei călătorii iniţiatice şi al autodescoperirii. Fără să fie patetic, fără să facă istorie, fără să facă politică, păstrând o fascinantă muchie între ficţiune şi filmul documentar, Salles închipuie de fapt şi un film despre America de Sud a zilelor noastre, unde lucrurile nu s-au prea schimbat din 1952 încoace. De o frumuseţe bizară - nişte locaţii fascinante, filmate necăutat poetic -, filmul are eleganţa să-l transforme pe Ernesto în Che pe negândite. Doar către sfârşit, după cele trei săptămâni petrecute cu leproşii din Amazonia, poate fi percepută o foarte subtilă asemănare a lui Che cu Iisus. Deja vedeta Gael Garcia Bernal (care a debutat în Amores perros şi care joacă şi în La mala educacion de Almodovar) face dovada, în ciuda vârstei, de o mare sobrietate. Şi e carismatic din naştere, n-are nevoie să joace carisma. Carnets de voyage e în orice caz un film care o să fie pe lista premianţilor. Foarte ovaţionat a fost la proiecţia de presă, emoţia jurnaliştilor venind şi din faptul că pe ultima secvenţă apare adevăratul Granado, prietenul lui Che Guevara. El se şi află la Cannes acum.

Altfel, tot despre o călătorie şi în scurtmetrajul românesc Călătorie la oraş, realizat de Corneliu Porumboiu, film care a avut proiecţia în cadrul Cinéfondation. Dar o călătorie dinspre un sat spre oraş, când un profesor vrea să doteze şcoala cu calculatoare şi pleacă cu un prieten însărcinat să-i cumpere primarului un veceu. Comică, surprinzând o realitate socială nu nou-tratată, mai ales în filmul tânăr de la noi, Călătorie la oraş e filmul unui regizor pregătit să atace lungmetrajul (cum a dovedit-o cu Visul lui Liviu), care poate construi o intrigă pe mai multe planuri, care poate găsi umorul unor situaţii absurde.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.